Treceți la conținutul principal

Libertate...

Cât de amuzant e să nu scrii câteva zile și să te certe cititorii!
Nu au ce să citească dimineața la cafea!
Uite că am ajuns și zilele acestea!
Am avut doar câteva zile în care am fost ocupată, dar în care, recunosc, nu am avut puterea de a așterne în scris ceea ce cred, ceea ce simt pentru că...acolo în sufletul meu de multe ori e o adevărată luptă, o bătălie...când e așa, mai bine...tac!

Darrr....iată-mă!
Așa că astăzi pentru voi, dar în special pentru prietena mea dragă ( știe ea!!) o să vă vorbesc despre o temă frumoasă, actuală, zic eu, care mă preocupă de foarte mult timp...
Hai spune odată! spuneți voi nerăbdători.
Tema este: LIBERTATEA
Of!Of! Iară începi...filozofia!
Da! De ce credeți?
Păi știm noi ce idei trăznite mai ai prin cap!
Adevărul e că...nu! Dar poate, poate o să-mi dați dreptate.
Bineee...

Ieri am citit un articol scurt despre puterea cuvântului. Cât de important e un cuvânt. Acesta poate aduce bucurie pe chipul unui om sau poate aduce tristețe, supărare sau chiar mai mult ură.
E atât de important să folosim cuvintele pentru a face bine!
Dar oare omul poate?
De ce nu ar putea? mă întreb tot eu. Ce l-ar opri?
Nu știu...
Omul are...libertatea de a alege.
Alegerea pe care o face poate nu e bună...Are în continuare libertatea de a recunoaște că a greșit și să îndrepte totul, sau nu recunoaște și merge mai departe.
Însă a nu se confunda libertatea cu libertinajul!
Libertatea aceasta despre care vorbesc eu este o libertate centrată pe BINE!
Adică orice fac trebuie să o fac liber, dar să-mi fac mie bine, însă să nu fac rău altora !
Ne-ai înnebunit! o să spuneți voi zâmbind.

O să vă dau un exemplu:
În fața voastră este o cutie mare plină cu bomboane de ciocolată. Între ele doar două  sunt învelite frumos. Sunteți singur...ce veți alege?
Bomboana învelită?
Atunci cu siguranță vă plac surprizele!
Bomboana care arată cel mai bine?
Atunci...vă place aspectul! Însă s-ar putea să nu vă placă gustul!
Deci?
Aveți libertate...alegeți. E strict decizia voastră.
Da, o să spuneți voi, dar...aici nu vorbești despre libertate centrată pe bine!
Corect.
Știți de ce? Pentru că am așteptat să văd ce faceți.
Cum ce facem? ridicați voi sprâncenele.
Simplu. Ce v-am spus? Aveți în față o cutieeee mareee plină cu bomboane de ciocolată. Puteți alege: mâncați singuri, sau împărțiți!
Hei! Nu-i corect. Ne-ai întrebat doar ce bomboană alegem!
Da. Dar tu și tu și tu....și oricine, are în sufletul lui puterea de a alege singur. Ai libertatea de a te gândi la tine sau la cei din jurul tău. Cum o faci...nimeni nu te poate învăța. Da. Părinții te învață cât ești mic, dar apoi...
TU singur te definești ca om.
În aceasta constă libertatea umană: puterea de a alege ceea ce consideri că este bine.

Uite, eu acum...ascult muzică! Dansez! E drept că numai cu mâinile, dar nu pot rezista!
Am învățat ceva în ultima lună e important să faci ceea ce îți place, să simți că...
Că? mă întrebați voi râzând.
Of!
Te-ai întristat? De ce?
Pentru că sunt cuvinte care dor, sunt lucruri spuse care dor...
Ce-ți veni iarăși?
Nimic...trece...vedeți de ce nu am scris de câteva zile?

Zâmbetul vostru dispare încet, încet...Vă uitați lung la mine.
TU, TU ești liberă să alegi, nu?
Da. Sunt.
Dar libertatea implică și foarte multă responsabilitate...
Și?
....

Nu m-ați întrebat ce fac eu în fața unei cutii cu ciocolată!
Ei, ce faci! O împarți, normal!
Serios? Tocmai am terminat toată cutia!
Hei! Nu-i corect!
Păi...de ce? Am libertatea de a alege!
Nu ați citit atenți...sunteți singuri!!!!
Ne-ai păcălit! strigați voi.
Da. Dar sincer...nu m-am putut abține. Așa că am mâncat și pentru voi!


Și încă ceva...sunt acolo sus!
Așa că mănânc și pentru voi, cu gândul la voi...
Când voi coborî...vom mânca împreună!
Până atunci...nu uitați:
                                   Aveți libertatea de a alege ...
               


Imaginea de data aceasta nu e făcută de mine.












Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Planul

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie. Îmi doresc să am suficient timp pentru a scrie mai mult. Sufăr că nu pot să mă concentrez suficient atunci când scriu, din diferite motive,  nici nu contează care. Ideile, gândurile, scrisul meu acum nu are cursivitate și asta chiar mă enervează!😀 Păi cum e posibil? Dau sfaturi la alții și la mine nu le aplic? D a, cam așa. Lăsând gluma chiar am o perioadă în care nu mă pot concentra. Ai îmbătrânit,  râdeți voi. Da, da...și asta! Cred însă că vremea e de vină. Vreau primăvară! Vreau culoare! Vreau adierea vântului să-mi mângâie pletele să mă dezmierde și să-mi șoptească cuvinte numai de noi știute. Vreau...timp pentru scris. Intr-un colț de lume, într-o casă cu pridvor, într-o curte plină de câini și pisici și flori multe flori. Vreau liniște, ca din liniște să pot să-mi deapăn povestea pas cu pas, idee cu idee, până e un tot unitar. Vreau să nu mai uit cuvinte! Și vreau să nu mai uit de mine. Pentru că ...

Frumusețea cititului

M i-am prins flori în păr și fluturi în suflet și zâmbesc spre voi cu bunătate și tristețe. Știu, știu o să mă întrebați de ce tristețe! Păi.. E greu de explicat. E greu de înțeles chiar și de către mine! Așa că, mi-am propus să las tristețea pentru cinci minute într-un colț al inimii mele și să vorbesc cu voi! Da, da...scrisul meu e un mod de a povesti cu voi! V -am prezentat o carte interesantă de citit acum două zile. Normal că trebuie să vă prezint foarte pe scurt și continuarea. Dar să știți că am ales la întâmplare, din dorința de a cunoaște alt scriitor, pentru că m-am împotmolit la ultima carte pe care am achiziționat-o al lui Haruki Murakami , Underground . Îmi place atât de mult cum scrie, dar aici nu am putut să trec de 50 de pagini. Cum să vă spun, am înțeles că este prezentat un atentat, dar nu pricep de ce ar trebui să prezinți o mulțime de oameni cu trăirile lor din acel moment. Disperarea oamenilor, lipsa de ajutor și de compasiune cumva șochează. Două lumi, u...