Treceți la conținutul principal

Libertate...

Cât de amuzant e să nu scrii câteva zile și să te certe cititorii!
Nu au ce să citească dimineața la cafea!
Uite că am ajuns și zilele acestea!
Am avut doar câteva zile în care am fost ocupată, dar în care, recunosc, nu am avut puterea de a așterne în scris ceea ce cred, ceea ce simt pentru că...acolo în sufletul meu de multe ori e o adevărată luptă, o bătălie...când e așa, mai bine...tac!

Darrr....iată-mă!
Așa că astăzi pentru voi, dar în special pentru prietena mea dragă ( știe ea!!) o să vă vorbesc despre o temă frumoasă, actuală, zic eu, care mă preocupă de foarte mult timp...
Hai spune odată! spuneți voi nerăbdători.
Tema este: LIBERTATEA
Of!Of! Iară începi...filozofia!
Da! De ce credeți?
Păi știm noi ce idei trăznite mai ai prin cap!
Adevărul e că...nu! Dar poate, poate o să-mi dați dreptate.
Bineee...

Ieri am citit un articol scurt despre puterea cuvântului. Cât de important e un cuvânt. Acesta poate aduce bucurie pe chipul unui om sau poate aduce tristețe, supărare sau chiar mai mult ură.
E atât de important să folosim cuvintele pentru a face bine!
Dar oare omul poate?
De ce nu ar putea? mă întreb tot eu. Ce l-ar opri?
Nu știu...
Omul are...libertatea de a alege.
Alegerea pe care o face poate nu e bună...Are în continuare libertatea de a recunoaște că a greșit și să îndrepte totul, sau nu recunoaște și merge mai departe.
Însă a nu se confunda libertatea cu libertinajul!
Libertatea aceasta despre care vorbesc eu este o libertate centrată pe BINE!
Adică orice fac trebuie să o fac liber, dar să-mi fac mie bine, însă să nu fac rău altora !
Ne-ai înnebunit! o să spuneți voi zâmbind.

O să vă dau un exemplu:
În fața voastră este o cutie mare plină cu bomboane de ciocolată. Între ele doar două  sunt învelite frumos. Sunteți singur...ce veți alege?
Bomboana învelită?
Atunci cu siguranță vă plac surprizele!
Bomboana care arată cel mai bine?
Atunci...vă place aspectul! Însă s-ar putea să nu vă placă gustul!
Deci?
Aveți libertate...alegeți. E strict decizia voastră.
Da, o să spuneți voi, dar...aici nu vorbești despre libertate centrată pe bine!
Corect.
Știți de ce? Pentru că am așteptat să văd ce faceți.
Cum ce facem? ridicați voi sprâncenele.
Simplu. Ce v-am spus? Aveți în față o cutieeee mareee plină cu bomboane de ciocolată. Puteți alege: mâncați singuri, sau împărțiți!
Hei! Nu-i corect. Ne-ai întrebat doar ce bomboană alegem!
Da. Dar tu și tu și tu....și oricine, are în sufletul lui puterea de a alege singur. Ai libertatea de a te gândi la tine sau la cei din jurul tău. Cum o faci...nimeni nu te poate învăța. Da. Părinții te învață cât ești mic, dar apoi...
TU singur te definești ca om.
În aceasta constă libertatea umană: puterea de a alege ceea ce consideri că este bine.

Uite, eu acum...ascult muzică! Dansez! E drept că numai cu mâinile, dar nu pot rezista!
Am învățat ceva în ultima lună e important să faci ceea ce îți place, să simți că...
Că? mă întrebați voi râzând.
Of!
Te-ai întristat? De ce?
Pentru că sunt cuvinte care dor, sunt lucruri spuse care dor...
Ce-ți veni iarăși?
Nimic...trece...vedeți de ce nu am scris de câteva zile?

Zâmbetul vostru dispare încet, încet...Vă uitați lung la mine.
TU, TU ești liberă să alegi, nu?
Da. Sunt.
Dar libertatea implică și foarte multă responsabilitate...
Și?
....

Nu m-ați întrebat ce fac eu în fața unei cutii cu ciocolată!
Ei, ce faci! O împarți, normal!
Serios? Tocmai am terminat toată cutia!
Hei! Nu-i corect!
Păi...de ce? Am libertatea de a alege!
Nu ați citit atenți...sunteți singuri!!!!
Ne-ai păcălit! strigați voi.
Da. Dar sincer...nu m-am putut abține. Așa că am mâncat și pentru voi!


Și încă ceva...sunt acolo sus!
Așa că mănânc și pentru voi, cu gândul la voi...
Când voi coborî...vom mânca împreună!
Până atunci...nu uitați:
                                   Aveți libertatea de a alege ...
               


Imaginea de data aceasta nu e făcută de mine.












Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Reconectare la umanitate

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet. Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi. Î n ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate.   M ă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...