Tehnologie Amară

M i-am prins flori de câmp în păr și privesc spre voi. Nu cu bucurie, nici cu tristețe, nici veselie, nici fericire. Doar privesc. Am lipsit o perioadă din motive tehnice. Se mai întâmplă, cred. Oarecum s-au rezolvat... M ă tot întreb când vom învăța din greșelile noastre? Când nu mai repetăm aceleași și aceleași greșeli? Când nu mai urâm fără rost pe cei care nu ne îndeplinesc dorințele egoiste? Când ne maturizăm suficient pentru a ridica privirea și a merge mai departe? T imp peste timp... Nimic nu ne aduce înapoi fericirea pierdută.  Nimic nu ne mângâie sufletul în durerea pierderii iubirii.  Nimeni și nimic.  De câțiva ani de zile aud mereu același lucru: Viața merge mai departe! Și...da, e adevărat.  Nu, nu înseamnă că este plăcut. Nu înseamnă că este ușor. E u tot râdeam de o vreme și spuneam: Nu, nu suntem roboți! Gândim, vorbim, luăm decizii. Bune, rele, nu contează, le luăm. A venit, însă, coronavirusul și viața noastră a tuturor a fost dată peste cap.  A fost prima dată când