U neori e nevoie de liniște ca să auzi cuvintele, ca să vezi stelele, ca să zâmbești fericirii! Fata cu flori în păr oare dispare? Se maturizează în gândire? Sau pur și simplu trece la un alt nivel? S tau și privesc spre voi cu zâmbetul pe buze și nu știu ce să vă răspund. Mă uit în sufletul meu și văd liniștea! Doamne, cât am așteptat acest moment! Mă uit cu uimire în jurul meu și văd că totul este la loc, doar sufletul meu călătorește în cuvintele rămase nerostite, fără ură, fără tristețe, fără resentimente. E xistă momente când un eveniment te pune la pământ, dar ai puterea de a te ridica și a lupta. Tu, singur. Cu groază la început. Cu disperare, Cu furie oarbă, Cu tristețe... A poi înveți să mergi singur, Să rezolvi problemele una câte una, Să plângi pentru fiecare clipă care ți-o oferi ție, Să lăcrimezi pentru zâmbetul fericit pe chipul ființelor dragi, care zâmbesc când văd că ești mai liniștit, Să simți că viața, chiar dacă este cumplit de crudă, merită tr
Cuvinte amestecate, gânduri răsfirate și idei...în-cercate.