Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2019

Timișoara-Orașul Verde

Ș i am plecat la drum prin țara mea minunată. Bucuria și liniștea sufletului meu se reflectă pe chipul meu la fiecare călătorie. Sunt fericită când călătoresc. Simt că toată povara de pe umeri dispare și nu-mi rămâne decât seninătatea descoperirilor locurilor. T imișoara nu a fost pe listă, dar uneori viața ne face surprize plăcute. A fost o decizie de un minut și nu regret pentru că m-am îndrăgostit de acest oraș. E atât de frumos că mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. Eu!? Vă dați seama? Bună treabă! ar spune unul dintre prietenii mei. C u ce să încep? Cu începutul! râdeți voi. Oooo da! Se "pune" dacă de data aceasta vă încânt cu mai multe poze făcute de mine? Da...da! șoptiți voi cu zâmbetul până la urechi. C ând am pășit în Piața Victoriei sau Piața Operei am rămas fără cuvinte. E imensă, e aerisită, e superbă.Copilul din mine a observat imediat străduța cochetă din apropierea Operei, cea cu umbrelele. I maginație și culoare! Bucurie pe chipurile vizitatorilo

Familia-leagănul educației

M uncim zi de zi, oră de oră, clipă de clipă. Uităm de noi în desișul problemelor zilnice. Nu avem timp nici să respirăm gândurile noastre intime. Suntem prizonieri în viața cotidiană. Uităm să deschidem ochii și să ne bucurăm de ceea ce este în jurul nostru. Uităm să deschidem ochii sufletului și să lăsăm liniștea să-și facă culcuș. Uităm de noi. Uităm de persoana noastră în grija obsesivă față de cei din jurul nostru. Avem impresia că toți depind de noi, că nu pot trăi fără noi, că nu se pot descurca fără mâncarea care o tot facem și dispare așa ca printr-o minune, de hainele care trebuie "livrate" fără nici o dungă, de lucrurile aranjate la centimetru în casă. D ar câtă nevoie au de noi? Nu au. Vă spun eu din experiență. Pot face și ei cel puțin 70% din aceste lucruri, dar e așa de comod dacă cineva face în locul lor. Pot face și ei un efort pentru cea care merge la muncă și vine acasă și face iarăși muncă neplătită cu un gram de dragoste sau recunoștință. O

Înțelepciunea...cireșelor

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu multă tristețe... Viața e ciudată. Nimic nu e corect în viața aceasta. Câștigă cel care are mai mult tupeu, cel care știe să mintă cu o sinceritate care-ți întoarce stomacul pe dos, cel care dă din coate și îi împinge pe ceilalți în prăpastie, cei care calcă totul în picioare, sau pe toți în picioare fără nici o remușcare cât de mică. Asta e viața, asta e dreptatea... Corect? E cel prost! Cel care crede cu tărie că în țara aceasta, atât de dragă, s-ar putea să se mai schimbe ceva în bine. Că judecata e dreaptă, că oamenii au caracter, că există onoare, că există bunătate, că suntem aici... Aici! Aici unde strămoșii noștri erau ospitalieri, erau omenoși, erau altfel. Da, e drept, și ei se certau pentru o brazdă de pământ. Vă aduceți aminte cu toții de Ion! Dar brazda aceea revenea celui care avea dreptate! Asta e diferența. Astăzi? Minciuna e ca bună ziua! N u mă doare atât nedreptatea, cât trădarea. Asta doare a naibii d

liniștea gândurilor...

U neori ne ascundem de propria persoană. Uităm sinceritatea într-un colț al inimii și facem lucrurile să decurgă într-un ritm care nu este al nostru, care nu ne reprezintă, pe care de fapt nu ni-l dorim. Nu facem nimic. Nu zicem nimic. Ne ascundem în desișul gândurilor și sentimentelor nedeslușite din sufletul nostru și așteptăm. Nu știm ce. Nu punem întrebări. Întrebările dor. O durere viscerală. U ităm durerea, dar uităm de noi. Cum ne regăsim în desișul amintirilor? Cum să trăim în ură față de amintiri? Cum să respirăm aerul plin de mizerie care ne este împroșcat în față clipă de clipă? Cum să ne limpezim de durere? Cum să înotăm prin noianul de gânduri triste și să îndrăznim să zâmbim? Suferință după o persoană? Nu. Suferință după deșertăciunea unei vieți trăite? Nu. Pur și simplu: nedreptate! V iața e suferiță, bucurie, durere, zâmbet... Viața e puterea de a înfrunta totul. Viața e durerea ridicării din durere. Viața e ...totul! D orința de fericire? E