Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2017

Clipe de disperare...

Mă încăpățânez să rămân calmă... Nimeni din jurul meu nu înțelege de ce sunt calmă, ar trebui să strig, să sparg totul, să dărâm tot, să țip până când nu aș mai avea voce... O reacție normală, dar...nu pot! Nu pot! Am avut o ieșire de genul acesta, o ieșire de zece minute! Un minut pentru fiecare din cei zece ani în care am simțit prezența...ei! Clipe de disperare...au fost multe, nenumărate. clipe când mă întrebam dacă am ceva, dacă greșesc cu ceva, dacă pot să fac ceva pentru a schimba ceva, dacă  muncesc mai mult...o să fie bine! M-am încăpățânat așa de tare că am uitat de mine, de ce îmi doream eu cu adevărat și am luptat cu toată ființa mea, cu toată energia unui om pentru ....familia mea! Sunt convinsă că asta doare cel mai rău...că se distruge ideea de familie...Dar dacă ea nu mai e de atâta timp? Familia...ciudat eu vorbesc tuturor despre familie, despre importanța familiei în societate, despre dragostea dintre cei doi soți, o dragoste bazată pe respect în primul rând..

Locul fără gânduri...

Mă încăpățânez să par calm spre exasperarea tuturor... Dar nu sunt! Sunt un om care trece prin unul din cele mai crunte momente ale vieții: acela a unui divorț. De ani de zile sfătuiesc alți oameni în privința acestuia...dar până nu trăiești tu...nu știi nimic! Apropo de câte ori zic "nu știi nimic" îmi aduc aminte de aceeași expresie din Urzeala Tronurilor când unul dintre personajele feminine ale serialului spunea același lucru...Sensul era profund...celălalt nu înțelegea nimic din viață. Da...acum, că mă gândesc din cele cinci volume ale cărții am rămas cu această expresie în minte: "Nu știi nimic!" Revine obsedant în mintea mea, pentru că fiecare dintre noi, bărbat sau femeie, credem că le știm pe toate și nu e așa...Viața ne arată că habar nu avem de nimic! Cum poți trăi lângă cineva fară să o cunoști sau să îl cunoști? Dacă îți spune cineva din exterior acest lucru zici că nu este adevărat, tu îți cunoști atât de bine partenera de viață! Ea este fe

Aripi de vis

Așa a început, cu întreb ări obsesiv e... - Păi e corect? De ce eu? Cuvintele dor, o durere atât de puternică încât simți că nu mai ai aer să respiri și cauți cu disperare să te agăți de ...viață, dar mintea nu te lasă, te duce înapoi la aceleași cuvinte pe care le-ai auzit...Îți frămânți mâinile iarăși și iarăși și nu reușești să spui nimic, urăști clipa aceea din tot sufletul tău... Aripi frânte...fărâmate în..bucăți atât de mici...Ai vrea să plângi, dar nici lacrimile nu ascultă de tine și te simți atât de pustiită... Cauți cu înfrigurare în ceea ce a rămas din sufletul tău...o amintire, cât de mică în care ai fost fericită... și găsești undeva ascunsă, pitită chiar... Te vezi pe tine desculță , prin ploaie, cu brațele pline de flori de câmp, cu ploaia șiroind prin părul tău lung, dar râzând la oamenii care se uitau ciudat la fata aceea de la oraș care își petrecea vara la bunici... Amintirile vin una după alta și uiți pentru câteva clipe de durere, de tot...Zâmbeșt