Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2018

La înălțime-Borsec

Î ntr-o țară în care frumusețea naturii se întretaie cu bogățiile ei naturale, ai posibilități multiple de a fugi de stresul cotidian. Tot mai mulți oameni caută liniștea în destinații uitate parcă de lume, într-o frumusețe care-ți taie respirația. Sunt locuri în care energia negativă acumulată în decursul unei săptămâni de muncă, dispare. În care liniștea pune stăpânire pe sufletul tău, iar speranța, zâmbetul și fericirea își fac iarăși simțită prezența în mintea și inima ta. N e-am luat rucsacul în spate și am evadat în munții atât de spectaculoși ai României. Urcușul nu a fost unul ușor, dar buna-dispoziție, glumele prietenești, ajutorul necondiționat, pauza de apă, Borsec, normal, ne-au dus pe crestele munților, la înălțime. C ând am ajuns în vârf și ne-am așezat pentru a ne trage sufletul, am simțit măreția priveliștii care ni se descoperea în fața ochilor. Sentimentele sunt contradictorii, de mândrie că ai reușit să ajungi la înălțime, de frică de spațiul imens de sub tine,

Fata cu flori în păr

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet în priviri. Uneori este greu să acceptăm realitatea și ne ascundem sentimentele după zâmbetul de pe chip. În fiecare zi sunt uimită de cei din jurul meu, care au impresia că sunt...bine! Cât de comic mi se pare, cât de trist. Dar cum aș putea să le explic că nu mi-am dorit să arăt mai bine, să îmi schimb întreaga viață, să iau totul de la început? Că sunt lucruri care ne depășesc, care nu au o explicație logică, care pur și simplu se întâmplă și gata. Cum să le explic ceva ce nici eu nu înțeleg? Cum să înțeleg ceva care nu are o explicație logică? M-am uitat astăzi, atât de tristă, spre cei care-mi sunt aproape în fiecare zi și mi-am dat seama că nu au cum să înțeleagă ce este în sufletul meu. Le-am zâmbit. E mai bine să vadă doar omul care luptă cu toată ființa pentru a fi bine.... U neori este așa de bine să încercăm să ne facem viața frumoasă.E așa de simplu. Nici măcar nu vă dați seama, cât de simplu! Priviți o imagin

Gânduri de mulțumire

Aș vrea să fiu...Vântul! Cuvinte care au ridicat sprâncene, care au adus zâmbete ironice pe chipul celor din jurul meu, care au lăsat cu gura căscată pe unii. Nici acum nu știu de ce atunci am răspuns așa. Fiecare om din jurul meu a dat câte un răspuns inteligent, eu am venit cu un răspuns trăsnit! U nul dintre domnii care erau prezenți s-a uitat la mine și mi-a spus zâmbind: "Vântul se poate transforma  în furtună!" Am râs și i-am răspuns: "Câteodată sunt...Furtună!" Astăzi aș vrea să fiu furtună. Să distrug totul în jurul meu, să mătur tot din calea mea, să rup în mii de părți toată viața mea și să distrug fiecare amintire a ultimilor 20 de ani. Dacă aș putea, Doamne dacă aș putea! Aș vrea să fiu furtună. O furtună care izbucnește din senin, care ia totul prin surprindere și pleacă tot la pământ. Dacă aș putea... V edeți voi, uneori dorințele noastre nu se pot împlini. Pentru că suntem nerealiști atunci când formulăm cererea. Eu nu am cum să fiu Furtună

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, își pun mâinile

Crying Time

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bunătate și tristețe. M-am întrebat de atâtea ori în anul acesta de ce viața e nedreaptă, încât am ajuns să nu mai suport nici eu întrebarea. Dar aproape în fiecare zi aud alte cazuri de oameni care trec prin aceeași problemă și culmea că totul se repetă. Cum să vă explic, totul e la fel în fiecare caz.  Parcă e o peliculă care se strică la un moment dat și vezi aceleași imagini de mai multe ori... E asemeni unui fluture care te încântă cu frumusețea lui, dar când nu-l mai vrei îl zdrobești pur și simplu. Are însă o șansă dacă...zboară! D acă mi-ar fi spus cineva în urmă cu doi ani că există atâta răutate în cel care nu vrea să vadă realitatea, aș fi spus că nu e adevărat. Că doi oameni care s-au iubit și respectat o viață întreagă nu pot uita tot.  Astăzi, nu mai cred.  Orgoliul e imens. Culmea că tot la cel vinovat! Nu știe cum să calce în picioare pe cea de lângă el, cât mai poate, ca să-i distrugă și bruma aceea de încrede

Oglinda...

U neori sunt uimită cum pot influența gândirea oamenilor. Cuvintele mele au ceva...magic! Sunt tareee modestă. Ce să-i faci, asta sunt. C ând am început să scriu aveam în minte o poveste în timp real. Apoi, m-am oprit. Am avut senzația stranie că tot ce scriu inspiră pe alții. Astăzi mi-am dat seama că povestea întreagă este în degetele mele, doar eu pot să-i dau viață, doar eu pot însufleții personajele mele. Aya este personajul meu feminin. Povestea ei este...în mintea mea! Normal. În fine, când scriu despre Aya să știți că sunt mici fragmente din cartea mea. Sunt așteptate aceste fragmente, văd și eu din felul în care se citesc. Sunt modestă. Chiar sunt. (râd) A devărul e că sunt într-o căutare permanentă, a mea. Îmbin două lucruri care-mi sunt dragi. Scriu și fac poze. Majoritatea sunt pozele mele. Învăț din greșeli, caut să-mi depășesc limitele și nu mă las, chiar dacă unii asta așteaptă. Dacă eu singură văd o evoluție, înseamnă că e. Eu sunt cel mai aspru critic al

Liniștea zilei de mâine

E ste uimitor cât de mult ne dorim liniște în viața noastră și cât de puțină avem. Prin liniște să nu înțelegeți tăcere, ci mai degrabă împăcare cu viața pe care o avem. C âți dintre voi sunteți mulțumiți de viața pe care o aveți acum? Cât de supărați sunteți pe voi că știți că trebuie să schimbați ceva și nu aveți curajul? Cât de mult ați vrea ca mâine când deschideți ochii să aveți liniștea necesară pentru a putea merge la muncă, a zâmbi și a face totul cu plăcere?  Și să vă bucurați de fiecare lucru frumos văzut? M ă uit în fiecare zi la chipurile oamenilor pe lângă care trec și nu văd decât tristețe. O tristețe de nedescris în cuvinte. Fețe întunecate de nemulțumire și unele chiar mânioase încă de la prima oră. Mă întreb unde am pierdut zâmbetul și bucuria de a trăi? De ce nu mai dăm timpului, timp? De ce nu ne mai găsim timp pentru propria persoană? Ceva cât de puțin, ceva care să ne facă fericiți, ceva care să ne dea speranță într-o zi de mâine mai bună? Grele întrebă

Oportunitate

"Trăiește mai mult, fă mai puțin" cuvinte care nu-mi aparțin, le-am auzit într-un film. Mi-au plăcut așa de mult încât am considerat că trebuie să încep cu ele. Să trăiești frumos într-o lume nebună? Doar dacă ești curajos. Trebuie să ai un curaj nebun, să ai personalitate și tărie de caracter ca să-i înfrunți pe ceilalți. Dacă citiți cuvintele invers: Fă mai puțin că trăiești mai mult? Nu e haios? Se spune că acei oameni care se îngrijesc aceia trăiesc mai mult. Se spune, nu știu dacă e confirmat! În fine, pentru că mi-am dat singură o provocare, aceea de a scrie având drept inspirație cele trei imagini din articolul precedent, am încercat ceva. Așa că pentru voi: Oportunitate "Acordurile chitarei răsună în ritmuri fierbinți, oamenii dansează cu bucuria întipărită pe față, dar Aya privește absentă. Prietenii ei sunt pe ringul de dans, ea însă nu a avut puterea... Zâmbește tristă spre chipurile dragi și încearcă să iasă din această stare. Își repetă în gâ

Gânduri haihui...

G oodbye...goodbye... Zâmbesc spre voi cu tristețe în priviri. Nu, nu de la voi îmi iau rămas bun, ci de la toate amintirile urâte din ultimii 20 de ani. Am făcut ordine în sufletul meu și am păstrat numai amintirile frumoase și am hotărât că trebuie să merg mai departe... Nu, nu este un lucru ușor, dar sunt o luptătoare și nu mă las înfrântă. Cred că  sunt un om tare încăpățânat, care dacă vrea să facă un lucru îl face, chiar dacă știe că suferă. Așa că merg mai departe, chiar dacă unii nu pricep cum pot, uit tot răul și nedreptatea care mi-a fost făcută și încerc să văd numai partea frumoasă a vieții mele. Așa că-mi spun zilnic de când deschid ochii că sunt binecuvântată că am în jurul meu oameni care mă iubesc și mă stimează pentru ceea ce sunt și  mă susțin în toate proiectele la care lucrez. Și zău că am două proiecte mari care-mi ocupă cea mai mare parte din timp! Știu, știu...sunt modestă! ( râd așa din tot sufletul, ca un copil care este fericit de jucăria primită, pentru