Aya privește calmă la apa cristalină a lacului. E singură, îi place această singurătate. A devenit așa în ultimul timp momentul ei de calm, de aducere aminte, de punere în ordine a ideilor. E liniște în jur, până și vrăbiuțele dolofane se ascund de gerul de-afară... E frig, așa de frig. Zăpada s-a așternut noaptea trecută peste dealuri, peste brazii care străjuiesc lacul... O parte din lac e înghețat. De dimineață a aruncat mâncare la pești, a hrănit pisicile și câinele, care s-a ascuns imediat de gerul de-afară. S-a învelit, apoi, în pătură și sorbind cafeaua fierbinte a început să citească din...caietul ei, cu file îngălbenite de vreme... Ani de zile de când nu l-a mai deschis, dar astăzi, astăzi...e timpul! Timpul aducerii aminte, timpul privirii în trecut... *** "Viață nebună sunt supărată pe tine! Atât de supărată încât dacă aș fi râu aș ieși din matcă și aș distruge totul în cale. Dacă aș fi vânt, mi-aș întinde brațele și aș ridica tot de pe fața pă
Cuvinte amestecate, gânduri răsfirate și idei...în-cercate.