Tehnologie Amară

 U neori mă întreb de unde-mi izvorau cuvintele în perioada aceea de scris intens. Poate pentru că atunci eram atât de hotărâtă să scriu, încât totul se înșira fără niciun efort. Apoi, viața a prins alt contur și m-am pierdut pe mine, încă o dată.  De atâtea ori ne dorim să facem lucruri pentru noi, strict pentru noi, dar tot timpul intervine ceva și te lași pe ultimul loc. Oare...să ajut și pe acela, apoi pe...acela și tot așa te destrami în acțiunile tale și te pierzi în treburi de zi cu zi, în stres și agitație din toate părțile. Cel mai greu este să închizi ochii, iar  când în sfârșit atingi perna cu fruntea și să te întrebi: Ce am făcut eu pentru mine, astăzi? Am râs măcar cinci minute?Am citit o carte, din cele trei începute încă din vară? M-am plimbat 30 minute și am privit natura în frumusețea ei de toamnă? Nu ...nu am făcut nimic din toate acestea și simt cum întreaga mea ființă se destramă în fire de praf. Unde este cea care-și dorea să aștearnă cuvintele pe hârtie? Înțepeni