M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu tristețe. Mi-e dor să scriu, dar nu reușesc să mă acomodez la programul de acasă. Serviciul de acasă mi se pare cea mai idioată idee. Dacă sunt acasă, trebuie să fac muncile de acasă și să mă odihnesc! Așa îmi dictează ceva din minte. Sau așa e setat acolo sus. 🙂 Oricât îmi doresc să resetez nu reușesc. Î ncep să lucrez de la 7,30 dar nu reușesc să termin decât târziu în zi, pentru că oricât de mult vreau să nu mă opresc, nu reușesc. Trebuie să verific copilul...face teme? Se joacă? Trebuie să încălzesc mâncarea, sau să o fac!🤔 Trebuie să șterg puțin praful, că de...îl văd! Și uite așa tot pauze, pauze, pauze. M ă gândeam astăzi că sunt oameni fericiți care lucrează de acasă, care nu și-au dorit niciodată să meargă undeva la serviciu. Și încercam să găsesc motivele lor, așa ca să mă încurajez și să-mi dau cumva speranță. 1. Cred că e libertatea. Libertatea de a face munca în pijama. Libertatea de a te trezi la 12. Liber
Cuvinte amestecate, gânduri răsfirate și idei...în-cercate.