Tehnologie Amară

M i-am prins flori în păr și am privit cu uimire în jurul meu. Lumea e aceeași, dar totuși schimbată. Mi-am adus aminte de primele scrieri în care vorbeam de realitate, de felul în care vedem fiecare dintre noi realitatea. Fiecare din propria sa perspectivă. Aceeași realitate văzută în milioane de feluri pentru simplu fapt că o filtrăm prin ochii noștri sau poate prin sufletul nostru. Mi-am dat seama uimită că mi-am dorit atât de mult să văd realitatea văzută prin ochii celor din jurul meu, încât am uitat de realitatea mea. P oate pare ciudat ce scriu, sau poate nu... Să vă dau un exemplu simplu, ca să înțelegeți. Vedem o știre. E aceeași știre pentru milioane de oameni, dar fiecare dintre noi o percepe diferit. De ce? Simplu. Pentru că o filtrăm prin mintea și sufletul nostru și o raportăm la viața noastră, la implicațiile ei asupra familiei noastre, la ce ar însemna pentru noi și pentru cei dragi. Și aici intervine diferența. Aici mintea noastră face conexiuni una după al

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu tristețe... Mă uit în jurul meu, toată lumea este în căutarea fericirii de sărbători, doar că uită care este adevărata fericire. Cumpărături, cadouri, mâncare...atâta mâncare, parcă nu au mai mâncat de un an! Toată lumea este într-o goană nebună. Toți își urează Sărbători fericite, doar că sărbătoarea încă nu a sosit. Ce să mai zic, până să sărbătorim suntem deja obosiți. O are sărbătorile sunt fericite sau oamenii trebuie să fie fericiți? Vedeți voi, anul trecut vă spuneam că a fost primul meu an în care m-am bucurat cu adevărat de zăpadă. Ea nu mai era stresul, ci bucuria! Bucuria aceea copilăroasă. Am privit-o cum se așterne și mi-am umplut sufletul de liniște, m-am lăsat cuprinsă în lumina înghețată și mângâiată de fulgii care s-au așternut printre lacrimile fierbinți. Zăpada mi-a răcorit sufletul și mi-a adus liniște și bucurie. A zi dimineață când m-am trezit ( Cam târziu cei drept! Uneori mai e nevoie și de odihnă ) totul

P rivesc spre voi cu tristețe. Pentru că suntem într-o perioadă în care nu am de unde culege flori de câmp, îmi cumpăr în fiecare săptămână câte un buchet de trandafiri. De fiecare dată altă culoare. Mă uit la ei și simt cum tristețea care mă bântuie în perioada aceasta se mai alină. Ș tiu, e o perioadă frumoasă în care toată lumea se bucură în căutarea cadourilor perfecte. Dar pentru mine e doar o perioadă în care-mi amintesc de momente în care am crezut că sunt fericită. Vedeți voi, despărțirea e grea. Cel mai cumplit lucru e singurătatea. Te simți singur și fără nici un rost în lumea aceasta. Îți repeți în fiecare zi ce trebuie să faci, care sunt lucrurile care te fac fericit, dar la sfârșitul zilei ești singur. Sentimentul acesta e cumplit. Durerea care se scurge din sufletul tău te lasă pustiit. P oate pare ciudat, dacă trec de la o persoană la alta, dar asta e pentru că sunt sigură că oricine, femeie sau bărbat tot așa simte. Doar cred că intensitatea e alta. Poate și