Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi... Există o speranță în țara asta? Astăzi aș fi tentată să spun că da, dar pentru un om care a ales să rămână aici, să trăiască aici în nedreptatea fiecărei zile, în nedreptatea fiecărei clipe este mai greu de crezut că există speranță, mult mai greu. Și drept să vă spun nu mai cred că vine cineva și ne schimbă pentru că nimeni nu ne poate schimba! Da, să ne schimbăm noi... Ar fi o soluție, dar câți dintre voi este capabil de schimbare? Câți dintre voi este determinat să facă o schimbare majoră în viața lui? Câți dintre voi veniți înapoi, acasă, ca să trăiți aici în orașele noastre pustii, în locuri în care încă trotuarul are găuri sau în cel mai bun caz este peticit... Să munciți aici! Și să mai și puteți trăi decent cu banii din salariu! În orașe în care speranța nu mai e... În cozile de la ghișeul de la plata dărilor... În atitudinea dezolantă a oamenilor din fiecare colț de țară...Bătrânii care își plâng copii plecați departe
Cuvinte amestecate, gânduri răsfirate și idei...în-cercate.