Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2019

Vacanță

Cât de interesant este când ajungi în concediu. Țipetele copiilor, glasurile enervate ale mamelor, berea și glumele tăticilor. Mă întreb și acum cine se odihnește cu adevărat în concediu? Mama? Tata? Voi ce spuneti? Cred, din experienta, că tata. Daca e la mare tata își "clătește" ochii. Și nu se agită deloc. Dacă e la munte poate că mai face câte un grătărel și mai muncește puțin, dar nu prea mult că de, este tata! O să spuneți că sunt nedreaptă,  dar zău că nu. Sunt un bun observator și mă pasionează comportamentul uman. Să revin la mare... Să vedeți și să nu credeți. Plaja românească plină ochi. Om în om. Bun. E un moment de bucurie, normal, dar mai avem la capitolul servicii. Aici suntem tare în urmă. Doar că am mai văzut ceva oamenii au început să spună ce nu le place. Adică să ne înțelegem românii au ajuns să nu mai accepte orice pentru că au fost și în alte locuri unde au văzut cum trebuie să fie. Un joc de cuvinte, îmi dau seama, dar voi cu siguranță

Sibiu - orașul sufletului meu

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Simplu. Fară expresie. Nu pot zâmbi, nu pot plânge. Evenimentele din țară nu prea îți dau voie să te bucuri. Îmi îmbrățișez fiica permanent, o sun des, foarte des, ies și o caut ca să mă conving că e bine... Sunt conștientă că nu sunt singură în țara aceasta care face acest lucru. Toți procedăm la fel. În fața unei nenorociri îți dai seama că tu ești bine, că tu ai pentru ce să te bucuri. Dar nu poți pentru că empatizezi cu cel în durere. Dar mergi înainte pentru că viața continuă, crudă, fără să țină seama de nici o durere, de nimeni. Mergi înainte și atât. (E sfatul pe care mi l-au dat cei din jurul meu în ultimii doi ani. L-am urât din tot sufletul. Dar a fost ceea ce m-a determinat să zâmbesc iarăși.) A stăzi vreau să vorbesc puțin despre orașul Sibiu, orașul sufletului meu. Mi-am propus ca în vacanța aceasta să prezint câteva orașe din țară. Așa cum le văd eu. Am început cu Timișoara, astăzi Sibiu și dacă reușesc și Orade

Rucsacul Chloe cadoul perfect

P ermiteți-mi să încep cu câteva întrebări: - C um arată pentru voi cadoul perfect? - D e ce este important să găsim cadoul perfect? - C ât trebuie să căutăm pentru a fi mulțumiți de alegerea noastră? N u știu pentru voi, dar eu sunt foarte atentă la ceea ce aleg pentru a dărui. Zâmbetul de pe chip, fericirea din privirea celui sărbătorit când primește cadoul e mulțumirea mea cea mai mare. E drept că în ultimul timp e tot mai greu să găsești cadoul ideal, dar nu imposibil. F oarte mult timp am cumpărat o ramă foto simplă în care puneam o poză care ne amintea de un moment fericit din viața noastră, a mea și a celui sărbătorit. Mi se părea cel mai simplu și cel mai de suflet. Timpul acela a trecut, poate pentru că eu m-am schimbat, poate pentru că am fost nevoită să-mi schimb viața. Știți vorba: nevoia te învață! Ei, cam așa și cu mine. Am învățat să fac cumpărături, să mă bucur de ele, să dau cu cardul, cum îmi place mie să glumesc și să mă gândesc de fiecare dată cât de amuz

Tristețe. Furie. Revoltă

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu tristețe nemărginită. Suntem toți în stare de șoc după ceea ce s-a întâmplat la Caracal. Mie personal mi-au dispărut cuvintele. Cum să exprim ce simt în cuvinte? Cum să acceptăm ideea că nu suntem protejați? Cum? Cum să mă învăț cu ideea că trebuie să-mi educ copii să nu aibă încredere în nimeni și nimic? Să nu aștepte ajutor de la nimeni, ci să facă tot ce știu ei pentru a se salva. Dar...cum să-i învăț să se salveze? M i-e groază de gândurile mele, mi-e groază de durerea, de frustrarea acelor părinți, de furia nedreptății pe care-o au în inima lor. Care e așa de justificată. M-am uitat puțin la emisiunile TV și sincer nu am mai putut. Sunt un om simplu și îmi dau seama că totul e greșit. E viața unui OM! Un copil... Un copil care a cerut ajutorul... Cum să nu acționezi? Toate filmele care prezintă cazuri de acest gen spun clar că primele 24 de ore sunt cruciale, că trebuie făcut totul. Și? Și? Că suntem în România? Nu a