Am lipsit câteva zile...așa câteodată totul în jur o ia razna și oricât îți dorești să faci un lucru parcă nu-ți iasă. Sunt încă la cântecul meu, cel al firului de iarbă, pe care-l repet în fiecare zi, dar încă nu am trăirea! Ce să fac! Dar mă străduiesc. I-am spus unei prietene că trebuie să-l asculte ca să înțeleagă ce am scris și...a ascultat. Mi-a dat dreptate. Cântecul se numește "Firule, măi fir de iarbă". Încercați! V-am mai spus, sigur mă repet, dar nu pot să nu o fac. În jurul meu am oameni extraordinari, care mă susțin și care îmi dau încredere în mine. Scrisul e modul meu de a rezona cu ceea ce mă înconjoară, e modul meu de a simți, e trăirea mea proprie, dar și a personajelor... Scrisul e fericirea mea! Primele mele scrieri pe care le-am dedicat soțului meu au fost poate, din punctul meu de vedere, cele mai frumoase...poate pentru că acolo am simțit fiorul... Astăzi voi încerca ( am emoții, sincer!), voi încerca să scriu pentru o persoană specială... De ce?
Cuvinte amestecate, gânduri răsfirate și idei...în-cercate.