Treceți la conținutul principal

Vânt de primăvară...



Zi frumoasă de primăvară, când totul a început să înflorească… Vântul adie încetișor și aduce mireasma florilor de cireș, petalele zboară în jurul meu atingându-mi fața și sufletul. 

Stau și privesc în jur și nu mă mai satur...e atâta liniște și atâta frumusețe. Mă descalț și încep să dansez pe iarba crudă...o simt cum îmi mângâie tălpile, mă gâdilă și încep să râd. Mă plimb printre pomi, mă uit la frunze și la florile lor și zic: ”E măr, e cireș, e păr”...și tot așa descoperind veselă fiecare pom din livadă. E  aventura  vieții mele, nu am mai fost niciodată aici, dar auzisem de acest loc...iar acum viața m-a purtat și m-a așezat pentru câteva zile aici. Cum să nu mă bucur! Cum am ajuns, am aruncat toate bagajele și am fugit să văd, să descopăr, să mă bucur de natură, de viață...Râd, râd când îmi aduc aminte de...el...s-a uitat după mine lung când a văzut că ies...Dar i-am făcut cu mâna și a început să râdă...O să vină el, dar până atunci, totul e numai al meu!

Au! Calc pe o creangă și îmi aduc aminte că sunt desculță, trebuie să mă încalț am ajuns aproape de lac...Aici spre deosebire de livadă e gălăgie...mă așez și ascult, e un ritm, un ritm frumos al primăverii...care îmi umple sufletul de fericire...

Aud cum mă strigă...mă caută și îmi trece un gând prin minte: ”Să mă ascund să nu mă găsească!” Ca un copil mă întind în locul în care iarba e mai mare și aștept să treacă pe lângă mine și să nu mă vadă. E aproape, îmi țin răsuflarea, trece...trece..Of! nu m-a văzut, îmi spun eu supărată în gând, trebuia să-mi simtă prezența...Of!Of! Închid ochii bosumflată și nu aud cum pașii lui se apropie tiptil, tiptil de mine.

Țip... tot eu m-am speriat și începem să râdem amândoi. Se întinde în iarbă și el și simțim viața pământului amândoi. Mâinile se ating într-o îmbrățișare, privim cerul și ne dăm cu părerea despre nori, ce formă au...și ne certăm, fiecare vede altceva, și ne sărutăm și dintr-o dată vedem la fel! Apoi râdem, râdem...

Ne plimbăm, povestim, ne uităm și descoperim fiecare lucru parcă pentru prima dată...sufletul meu e liniștit, foarte liniștit. Vântul adie și mă înfior...simte...mă ia în brațe și mă îndeamnă domol să mergem spre casă...nu am voie să mă îmbolnăvesc... accept e destul deocamdată, dar cum voi prinde ocazia...

Casa...frumoasă, micuță, cu obloane verzi la ferești, înconjurată de staturi de flori. Mă desprind...alerg, ating florile, le mângâi...și mă întorc să văd ce face...se uită la mine și-l văd fericit. 
Râd și mă arunc în brațele lui, și mă alint, și mă desmierd așa cum n-am făcut-o niciodată!
Vântul adie, aducând mirosul florilor de cireș...


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Atelierul unui pictor

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet larg pe chip. Cuvintele pot să te facă fericit. Iar fericirea aceasta nu are seamăn. M -am întrebat mereu ce aș face dacă aș ajunge în atelierul unui pictor. Ce mi-aș dori să văd? Tablourile! ziceți voi, râzând. Poate, vă răspund eu, gânditoate. Poate. Dar nu cred că ar fi prima opțiune. Cred că mi-aș dori să văd culorile. S ă observ fiecare culoare în parte. Să văd cum le combină, cum le amestecă, cum le presară pe pânză. Uneori nu finalitatea e importantă ci munca aceea făcută pas cu pas. Transpunerea în lucru, ideile care-ți curg în mâni, în degete... Culori care se întrepătrund în mii de idei, în imagini care-ți deschid sufletul în visare. Culori care te înseninează și-ți luminează mintea și inima. Culori care te întristează și-ți redau omenia din tine. Culori care te duc de fapt la sentimente, trăiri, stări. F elul în care lucreză artistul mi-ar plăcea să-l văd acolo în atelier. Omul din spatele pânzei, omu

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea... Așa mă simt. Așa sunt. Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți. Draga mea prietenă și dragul meu prieten, Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun. In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită. Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu! Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi. De ce? o să mă întrebați. Păi pentru că indiferent ce cred