Tehnologie Amară

M i-am prins flori în prin păr și privesc spre voi cu bunătate. Știu, știu am lipsit... Timp de o tristețe adâncă, timp de reflecție, timp de regăsire, timp de cugetare... Există momente în viață când ești nevoit să-ți faci ordine în gânduri, sentimente, trăiri. Nu, nu este ușor, pentru că sinceritatea îți distruge speranța. Doar că este singurul mod de a trece mai departe. Să-ți înfrunți propriul destin, să încerci să vezi partea bună a vieții când totul este întunecat îți consumă o mare parte din energie... A stăzi într-o zi așa de frumoasă mi-am aplecat gândurile spre suflet și mi-am spus: La naiba cu tristețea! Viața este prea scurtă pentru a sta tristă, viața se poate termina în orice moment și atunci? Gata. E timpul. E timpul de scris! E timpul de zâmbit, E timpul de întâlnit oameni, E timpul de dans! Pur și simplu, e timpul. Așa că mi-am prins florile în păr și iată-mă! Aya privește tăcută spre prietenul ei drag. Ar vrea să-i spună atâtea lucruri, dar cuvintele

E moția revederii este atât de adâncă încât de cele mai multe ori rămânem fără cuvinte. Privim, privim așa cu intensitatea sufletului și încercăm să ne bucurăm inima pentru câteva clipe. Știm că nimic nu poate schimba drumul ales în viață, dar întrebarea rămâne cumva suspendată în minte: Dacă totul era altfel? Înveți însă să treci peste durere, să privești înainte să vezi stelele de pe cer și să crezi că ziua de mâine îți poate aduce bucurie, fericire și împlinire. A stăzi privesc cu tristețe spre voi. Mă uit spre flori, dar nu am puterea de a mi le prinde în păr... Aș vrea să plâng, dar nu mai am lacrimi, Aș vrea să urlu, dar nu mai am voce, Aș vrea să alerg, așa de nervi, dar nu am putere. Privesc, privesc spre cei din jurul meu și nu văd nimic, Ascult ce se vorbește, dar nu înțeleg, Simt că trec prin viață ca într-un vis. Î nchid ochii și încerc să-mi imaginez o lume frumoasă, fără ură, fără minciună, fără răutate. Deschid ochii plini de lacrimi fierbinți și îmi șoptes