Ieri am citit un articol depre creierul uman.
Un medic renumit spunea ca este asemenea unui muschi care trebuie permanent "lucrat". "Fortat" in fiecare zi! Altfel se atrofiaza.
Aceasta "fortare" este simpla: Sa citesti zilnic jumatate de ora dintr-o carte ( Nu revista!), sa memorezi ceva, sau sa inveti o limba straina!
Acelasi specialist vorbea si despre tarile civilizate. Concluzia era: Sunt civilizati deoarece citesc, se preocupa de cultura si invata permanent! Interesant, nu?
Ei, hai! Parca noi nu citim! o sa spuneti voi imbufnati.
Da, citim. Dar tot mai putin. Uite, eu...care mi-am propus sa citesc...nu am citit! Si nu pentru ca nu am timp! Doar ca iau cartea, ma uit la ea... o pun jos si gata.
Poate...nu-ti place? intrebati voi adormiti.
Da. Asa cred si eu, nu-mi place...
Te uiti la televizor! strigati voi fericiti ca ati gasit raspunsul.
O, nu! Nu este nimic la televizor. Il butonez o jumatate de ora si nu gasesc nimic si il inchid. Si sunt tare trista ca inca nu am vazut episoadele noi din Urzeala Tronurilor! Desi nu ma astept sa fie ceva nou fata de carti ( Am citit cele cinci volume!). Dar ...am inteles ca nu apare volumul sase, ca sa filmeze prima data serialul!
Ne-ai zapacit! radeti voi. De ce nu vezi serialul?
E prea hazliu sa va povestesc! Asa ca...o sa-l vad eu saptamana viitoare! Recuperez! Nu ma las!
Pana atunci, trebuie sa-mi misc creierul. Obligatoriu. Asa ca voi citi ceva...
Astazi ma duc la librarie sa cumpar o carte! Pana atunci...
Sa revenim...
Astazi voiam sa va povestesc despre alta cetate: Rasnov.
Chiar toate le iei la rand? o sa intrebati voi.
Da. Incerc. Pentru ca imi plac, pentru ca o sa va placa si voua! Iar apoi cand vreti sa le vizitati...
Atunci voi stii ca eu...v-am dat putina, doar putina "magie"!
Pas cu pas Inainte!
Inca un pas urias al meu spre alta cetate. De data aceasta nu am mai luat trenul meu drag, ci masina si am pornit spre Cetatea Rasnov si...Stiti?
Ce sa stim? spuneti voi morocanosi.
Of! Chiar nu stiti? Toti copiii stiu! Este Dino Parc!
Dino Parc? ridicati voi din spranceana.
O, da...parcul cu dinozauri...
In fine...revin, nu stiti nimic!
Privesc pe geam. Verdele acesta minunat care te linistete, care-ti transmite energie. Imi place drumul pe care l-am ales, nu este asa de aglomerat si peisajul e uimitor. De cativa ani imi propun sa ma opresc pentru cateva zile aici prin Poiana marului...E uimitor. Am trecut intr-o toamna si culorile, peisajul, totul era de o frumusete de nedescris. Cine stie poate in octombrie o sa-mi fac timp!
Pana atunci, asa privind si voi prin ochii mei sa vedeti: paraul cu apa limpede, paduri cu brazi uriasi, cerul limpede si...soseaua care se unduieste trecand incetisor prin sate risipite care obligatoriu au la poarta sau in gradini pomii plini de mere. Acum sunt verzi, dar la toamna...
Dupa un drum de cateva ore ajungem.
Cetatea e acolo sus, strajund locul. Se poate urca direct sau poti ocoli daca esti cu masina. Noi alegem a doua varianta si gasim un loc dupa multa, multa cautare. E plin! Nu-mi vine sa cred ca in timpul saptamanii e asa multa lume. Se poate, imi spun eu, si in tara noastra!
La poalele muntelui gasim...Ce credeti voi?
Ce gasesti? spuneti voi imbufnati.
Of! Astazi sunteti tare irascibili, spun eu zambind cu gura pana la urechi. Pai cum ce gasim, simplu: Suvenire!!!!
Iarasi? radeti si voi intr-un final.
Da. Si este bine, pentru ca trebuie sa vada turistii ca avem si noi tot felul de lucruri facute manual.
Lucruri dragute, lucruri frumoase. Asa ca dupa ce ne uitam ce este, ne hotaram sa urcam.
Drum frumos prin padure, poti alege sa urci singur, sau poti urca in trenulete frumoase care te duc pana la cetate. ( Eu spun ca trenuletul este pentru lenesi! Dar foarte multi turisti il aleg, chiar daca drumul este de cinci minute!)
Prima oprire: Dino Parc. Ce sa va spun, superba idee pentru cei care au avut-o.
Sa va imaginati asa o padure in care au pus dinozauri si tablite cu informatii.
Un muzeu ( Asta mi-a placut! ) in care sunt fel de fel de informatii despre dinozaurii gasiti pe teritoriul tarii. Un cinema...In concluzie, asa cam doua ore, fara sa te grabesti, sa faci fotografii, sa citesti, sa stai linistit sa admiri peisajul...ai ce face!
De la Dino Parc mai urci aproximativ cinci minute si te intampina Cetatea. Aici am vrut sa ajung!
Nu este locuita, ca Sighisoara, nu este cumparata, ca cea de la Brasov!!!
Aceasta se poate vizita si au refacut o parte din ziduri.
Dupa ce am trecut de prima poarta am avut asa o tresarire a inimii...Locul e imens...spatiu mare pana la urmatoarea intrare! Iar pisajul e...fara cuvinte!
Cum fara cuvinte? spuneti voi suparati. Acum ti-ai ales sa nu ai cuvinte?
Of! Da. As vrea sa fiti aici cu mine...spun eu trista. E...asa frumos!
Trec prin urmatoarea poarta si ajung in cetatea propriu-zisa aici se aseamana cu partea de sus a Sighisoarei, doar ca e la o scara mai mica. Doar ca locul acesta are asa, un farmec aparte. Iti doresti sa te asezi si sa privesti in zare.
In zare? soptiti voi.
Da. In zare...pentru ca de acolo de sus vezi totul. Nu degeaba au construit aici cetatea. Era un loc foarte bun de observatie.
Asa ca stau pierduta cu gandul la vremuri de demult apuse imaginandu-mi...
Un glas cristalin ma trage de maneca si imi sopteste: "Suvenire!"
Asa ca-mi revin din visare si razand mergem sa vedem ia traditionala, brauri cusute manual, fluiere, dar si obiecte ale cavalerilor.
Asistam la un moment "artistic" facut de un batranel parca coborat dintr-o poveste si uite-asa inconjurati de foarte multi turisti, majoritatea francezi, "traim" pret de cateva ore in Cetatea Rasnovului.
Coboram cu parere de rau...
Am putea vizita si pestera care nu e foarte departe, dar timpul nu ne mai permite asa ca...
Cumparam cateva lucruri si...spre casa!
Un gand imi trece prin minte, iar si iar...Un gand care nu-mi da pace!
Ce gand? soptiti voi.
Un gand frumos ca intr-o zi toate aceste locuri minunate le voi revedea asa incet, cu ragaz ( cum spunem noi ardelenii!!!) si ... langa mine, cineva care sa-mi zambeasca, care sa-mi imbratiseze palma si sa-mi spuna: "Ce bine ca sunt aici cu tine!"
***
Imaginile sunt facute de mine, normal!
Greu ma decid ce sa selectez, pentru ca am foarte multe. Sper sa va placa si sa mergeti sa vizitati!
***
Ieri am avut surpriza de a vedea cateva cuvinte scrise de mine, in alta parte! Am zambit in stilul meu caracteristic si mi-am zis...uite! am inceput sa inspir lumea!
Un medic renumit spunea ca este asemenea unui muschi care trebuie permanent "lucrat". "Fortat" in fiecare zi! Altfel se atrofiaza.
Aceasta "fortare" este simpla: Sa citesti zilnic jumatate de ora dintr-o carte ( Nu revista!), sa memorezi ceva, sau sa inveti o limba straina!
Acelasi specialist vorbea si despre tarile civilizate. Concluzia era: Sunt civilizati deoarece citesc, se preocupa de cultura si invata permanent! Interesant, nu?
Ei, hai! Parca noi nu citim! o sa spuneti voi imbufnati.
Da, citim. Dar tot mai putin. Uite, eu...care mi-am propus sa citesc...nu am citit! Si nu pentru ca nu am timp! Doar ca iau cartea, ma uit la ea... o pun jos si gata.
Poate...nu-ti place? intrebati voi adormiti.
Da. Asa cred si eu, nu-mi place...
Te uiti la televizor! strigati voi fericiti ca ati gasit raspunsul.
O, nu! Nu este nimic la televizor. Il butonez o jumatate de ora si nu gasesc nimic si il inchid. Si sunt tare trista ca inca nu am vazut episoadele noi din Urzeala Tronurilor! Desi nu ma astept sa fie ceva nou fata de carti ( Am citit cele cinci volume!). Dar ...am inteles ca nu apare volumul sase, ca sa filmeze prima data serialul!
Ne-ai zapacit! radeti voi. De ce nu vezi serialul?
E prea hazliu sa va povestesc! Asa ca...o sa-l vad eu saptamana viitoare! Recuperez! Nu ma las!
Pana atunci, trebuie sa-mi misc creierul. Obligatoriu. Asa ca voi citi ceva...
Astazi ma duc la librarie sa cumpar o carte! Pana atunci...
Sa revenim...
Astazi voiam sa va povestesc despre alta cetate: Rasnov.
Chiar toate le iei la rand? o sa intrebati voi.
Da. Incerc. Pentru ca imi plac, pentru ca o sa va placa si voua! Iar apoi cand vreti sa le vizitati...
Atunci voi stii ca eu...v-am dat putina, doar putina "magie"!
Pas cu pas Inainte!
Inca un pas urias al meu spre alta cetate. De data aceasta nu am mai luat trenul meu drag, ci masina si am pornit spre Cetatea Rasnov si...Stiti?
Ce sa stim? spuneti voi morocanosi.
Of! Chiar nu stiti? Toti copiii stiu! Este Dino Parc!
Dino Parc? ridicati voi din spranceana.
O, da...parcul cu dinozauri...
In fine...revin, nu stiti nimic!
Privesc pe geam. Verdele acesta minunat care te linistete, care-ti transmite energie. Imi place drumul pe care l-am ales, nu este asa de aglomerat si peisajul e uimitor. De cativa ani imi propun sa ma opresc pentru cateva zile aici prin Poiana marului...E uimitor. Am trecut intr-o toamna si culorile, peisajul, totul era de o frumusete de nedescris. Cine stie poate in octombrie o sa-mi fac timp!
Pana atunci, asa privind si voi prin ochii mei sa vedeti: paraul cu apa limpede, paduri cu brazi uriasi, cerul limpede si...soseaua care se unduieste trecand incetisor prin sate risipite care obligatoriu au la poarta sau in gradini pomii plini de mere. Acum sunt verzi, dar la toamna...
Dupa un drum de cateva ore ajungem.
Cetatea e acolo sus, strajund locul. Se poate urca direct sau poti ocoli daca esti cu masina. Noi alegem a doua varianta si gasim un loc dupa multa, multa cautare. E plin! Nu-mi vine sa cred ca in timpul saptamanii e asa multa lume. Se poate, imi spun eu, si in tara noastra!
La poalele muntelui gasim...Ce credeti voi?
Ce gasesti? spuneti voi imbufnati.
Of! Astazi sunteti tare irascibili, spun eu zambind cu gura pana la urechi. Pai cum ce gasim, simplu: Suvenire!!!!
Iarasi? radeti si voi intr-un final.
Da. Si este bine, pentru ca trebuie sa vada turistii ca avem si noi tot felul de lucruri facute manual.
Lucruri dragute, lucruri frumoase. Asa ca dupa ce ne uitam ce este, ne hotaram sa urcam.
Drum frumos prin padure, poti alege sa urci singur, sau poti urca in trenulete frumoase care te duc pana la cetate. ( Eu spun ca trenuletul este pentru lenesi! Dar foarte multi turisti il aleg, chiar daca drumul este de cinci minute!)
Prima oprire: Dino Parc. Ce sa va spun, superba idee pentru cei care au avut-o.Sa va imaginati asa o padure in care au pus dinozauri si tablite cu informatii.
Un muzeu ( Asta mi-a placut! ) in care sunt fel de fel de informatii despre dinozaurii gasiti pe teritoriul tarii. Un cinema...In concluzie, asa cam doua ore, fara sa te grabesti, sa faci fotografii, sa citesti, sa stai linistit sa admiri peisajul...ai ce face!
De la Dino Parc mai urci aproximativ cinci minute si te intampina Cetatea. Aici am vrut sa ajung!Nu este locuita, ca Sighisoara, nu este cumparata, ca cea de la Brasov!!!
Aceasta se poate vizita si au refacut o parte din ziduri.
Dupa ce am trecut de prima poarta am avut asa o tresarire a inimii...Locul e imens...spatiu mare pana la urmatoarea intrare! Iar pisajul e...fara cuvinte!
Cum fara cuvinte? spuneti voi suparati. Acum ti-ai ales sa nu ai cuvinte?
Of! Da. As vrea sa fiti aici cu mine...spun eu trista. E...asa frumos!
Trec prin urmatoarea poarta si ajung in cetatea propriu-zisa aici se aseamana cu partea de sus a Sighisoarei, doar ca e la o scara mai mica. Doar ca locul acesta are asa, un farmec aparte. Iti doresti sa te asezi si sa privesti in zare.
In zare? soptiti voi.
Asa ca stau pierduta cu gandul la vremuri de demult apuse imaginandu-mi...
Un glas cristalin ma trage de maneca si imi sopteste: "Suvenire!"Asa ca-mi revin din visare si razand mergem sa vedem ia traditionala, brauri cusute manual, fluiere, dar si obiecte ale cavalerilor.
Asistam la un moment "artistic" facut de un batranel parca coborat dintr-o poveste si uite-asa inconjurati de foarte multi turisti, majoritatea francezi, "traim" pret de cateva ore in Cetatea Rasnovului.
Coboram cu parere de rau...
Am putea vizita si pestera care nu e foarte departe, dar timpul nu ne mai permite asa ca...
Cumparam cateva lucruri si...spre casa!
Un gand imi trece prin minte, iar si iar...Un gand care nu-mi da pace!
Ce gand? soptiti voi.
Un gand frumos ca intr-o zi toate aceste locuri minunate le voi revedea asa incet, cu ragaz ( cum spunem noi ardelenii!!!) si ... langa mine, cineva care sa-mi zambeasca, care sa-mi imbratiseze palma si sa-mi spuna: "Ce bine ca sunt aici cu tine!"
***
Imaginile sunt facute de mine, normal!
Greu ma decid ce sa selectez, pentru ca am foarte multe. Sper sa va placa si sa mergeti sa vizitati!
***
Ieri am avut surpriza de a vedea cateva cuvinte scrise de mine, in alta parte! Am zambit in stilul meu caracteristic si mi-am zis...uite! am inceput sa inspir lumea!
Comentarii
Trimiteți un comentariu