Treceți la conținutul principal

Suflet de gheață...

"Iarna sufletului meu...
Chip împietrit privind absentă...Vocea domoală spune povești, dar nici nu se chinuie să le prindă înțelesul.

Privește în adâncul sufletului ei...
Se perindă tiptil prin roșul inimii și simte pulsațiile ca niște tunete venite din depărtare.
Rând pe rând pășește cu grijă peste oceanul purpuriu și-și dă seama într-o străfulgerare a minții ei că nu se adâncește...parcă totul e...înghețat, deși valurile se ridică în ritmul inimii nebune.

Atinge delicat fiecare fărâmă de amintire și cumva indescifrabil pentru mintea omenească ...simte fiecare moment din viața ei.
Câteodată tresare și  degetele îi iau foc, pentru că amintirea e...de un roșu aprins.
Câteodată...e așa de plăcută atingerea amintirii încât pune palma întreagă și apoi se ghemuiește și se lipește de ea...nevrând să o părăsească.

Dar cu cât stă mai mult simte cum frigul o pătrunde și cum o transformă...
Sare, sare și țipă, dar e singură și strigătul nu face decât să audă tunetele inimii ei mai puternic.
Ar vrea să se încălzească...dar frigul urcă încet, încet dar sigur, amorțindu-i tot...
Cu pași greoi se târăște spre ultima amintire...E plină de lumină, e plină de...căldură!
Încă unul, încă unul, își spune șoptind. Și șoapta se pierde în pulsațiile inimii. Cade...

Cade...
Locul e în fața ei, dar nu poate să-l atingă. Totul se derulează ca într-un film. Zâmbet, culoare, iubire...
Vrea să atingă...dar mâinile, mâinile nu se mai mișcă!
Au înghețat!
Sclipiri de cleștar pe chipul ei...
Privirea se pierde în râurile purpurii și gândul și șoapta-i se stinge șoptind încetișor...
În gheața durerii, lacrimi fierbinți...

Glasul răsună puternic aducând-o la realitate...
Povești...cât de multe, câte de adevărate, cât de triste...
Chip împietrit privind la străinul din față, care vorbește, vorbește....fără să înțeleagă că sufletul ei
E gheață!"

***
Fragment...din cartea mea.
Pentru voi o poză cu nori. Fotografie făcută din tren.
De ce? o să mă întrebați șoptit.
Pentru că mi-am propus cândva anul acesta să realizez o expoziție numită: NORI
Dar acum...nu mai vreau, însă rămân fascinată de ei.


***
Imaginea cu gheață e preluată...am simțit că trebuie să fie acolo în text.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Povestea iubirii...

Vă vine câteodată să vă dați palme și să spuneți: Doamne dar câtă prostie a fost în capul meu! Cum am putut să-l cred? Mie acum chiar îmi vine! Uite! o să ziceți, apare revolta! O, da... Revolta mea, dar tot slabă de tot. Așa sunt eu, un om care a încercat permanent  să găsesc scuze tuturor fără să țin cont de persoana mea. Să nu faceți ca mine. Nu. Să strigați, să nu vă lăsați în fața nimănui. E dreptul vostru! O să râdeți acum și o să ziceți că devin o luptătoare pentru drepturile  femeilor! Și? O femeie trebuie să fie pentru un bărbat adevărat raza lui de soare.  E cea care încălzește căsnicia, este aceea care dă farmec și culoare, este  simțirea, este sufletul, este cea care dă VIAȚĂ! Ea trebuie prețuită, trebuie ajutată, sprijinită pentru că doar așa relația poate să se întrepătrundă, să prindă viață, să devină Una. Fiecare om bărbat sau femeie trebuie să-l prețuiască pe cel de lângă el. E obligatoriu. Să găsească puncte comune în care să...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

"Aurul negru" din mijlocul țării...

"Unde ești...nămolule?" O să râdeți de expresia mea, dar astăzi am tot repetat-o... A fost una din zilele acelea în care durerea nu m-a lăsat în pace nici o clipă. O durere sâcâietoare în toate oasele mele... Ei, hai! cred că exagerezi, spuneți voi cu zâmbetul pe buze. Nu...Este așa de intensă durerea că nu știu ce să mai fac. Revine așa din când în când, după ce trec printr-o perioadă tensionată. Dar...să nu lăsăm să ne strice seara, așa că ...am un zâmbet pe  chip ( mai mult un rânjet! dar ce să-i faci, mă străduiesc!). V-am promis aseară că vă vorbesc despre lacul minunat, lacul cu nămol! Eu...l-am descoperit anul trecut. E ciudat... E greu să te înveți cu el. E așa, cum să spun... trebuie să treci peste un prag psihologic. Apoi...nu mai vrei să ieși din el! O să numesc nămolul "aurul negru" pentru că este foarte benefic organismului. Eu...am fost forte neîncrezătoare ca și voi. Anul trecut am ajuns din întâmplare aici în mijlocul țării. Acum nu m...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe