Aripi de vis, țesute din cuvinte...

Se pare că va fost tare dor de mine! Pentru că ați citit ce am scris așa de mulți! Sunt așa de fericită că vă găsesc citind rândurile mele, nici nu știți cât de fericită!
Vă salut prieteni dragi din țară, din Canada, Belgia, Austria, SUA, Ungaria,  Germania, Anglia, Olanda și din toată lumea! ( știți eu vă văd...așa șmecherește!)
Știu că...sunteți acolo alături de mine și asta îmi dă aripi să scriu, asta mă face să merg mai departe!

Și să știți că sunt ...puternică!
Și zâmbesc, și râd, și-mi fac treaba cu plăcere și pasiune, și aduc puțină...magie în sufletele tuturor!
Credința, credința e cea care ne dă aripi, e cea care ne face să fim oameni.
Am citit zilele trecute primele scrieri și am găsit atâta frumusețe...
Scrieri simple, dar care-mi sunt așa de dragi pentru că mi-au dat atâta încredere în mine...

Aripile de vis sunt aripile țesute din cuvinte, din simțire, din suflet!
Aripi de vis, un vis frumos în care bucuria se-mpletește cu bunătatea, fericirea se-mbrățișează cu iubirea, un vis...
Aripi de vis...
Un dans, un vals într-o noapte  în care fulgii plutesc în aer în jurul meu, și se așează  pe părul meu, pe brațele mele...
Un vals în care râd așa ca un copil, din tot sufletul, un vals în care fulgii mă-mbrățișează...
Un vals cântat încetișor de glasul meu...
Un vals în care aripile mele de vis...cresc!

Aripi de vis țesute cu migală în luni de zile, în ani...
Aripi de vis mângâiate de cuvinte de alint...
Aripile mele de vis!
Sunt acolo!
Pot, vedeți voi, pot!
Pot să scriu, pot visa, pot trăi, pot plânge, pot râde, pot!
Aripi de vis!
Fiecare dintre noi ar trebui să le avem, ele ne dau speranța, ele ne dau încrederea, ele ne dau siguranța de a trăi, de a reuși în viață, ele ne dau puterea de a ne ridica atunci când suntem la pământ.
Așa că priviți în sufletul vostru și vedeți aveți aripile de vis?
Dacă nu...vă țes eu unele, în cuvinte meșteșugite, în vorbe frumoase, în simțire, în ...

Aripile mele de vis...
A fost cred printre primele mele scrieri, a fost speranța!
Nici nu vă dați seama cât de important e în viață să ai speranță, cât de important e să poți să te ridici atunci când ești la pământ, nici nu vă dați seama că noi, oamenii suntem capabili să facem o mie de lucruri în același timp dacă suntem fericiți!
Dacă însă ...nu mai ai această simțire este greu, așa de greu...
Iar timpul nu repară nimic. E doar o amăgire.
Știți voi bătrânii spuneau simplu: să tai răul din rădăcină.
Ei, așa spun și eu. Trebuie să ...ai curajul să o faci!

Iar eu sunt mai puternică decât am crezut!
Pentru că ...mi-am țesut aripi de vis!
Pentru că...zbor!
Zbor în scris, în visul meu viața e mai bună, fericirea atinge sufletul meu, iar copii sunt în brațele mele!
Vedeți voi mintea poate cuprinde tot univesul dacă vrea...
Speranța e totul!

În zilele trecute am purtat o discuție așa de interesantă despre vise! Despre coșmaruri!
I-am ascultat cu atenție și cu drag pe fiecare în parte, nu-și dădeau rând!
Apoi le-am spus:
Visul e ...magic, trebuie să știm să ni-l facem frumos, trebuie să ne ridicăm sufletul spre frumusețe, spre dorința de a face bine, spre depășirea limitelor nostre, spre dorința de cunoaștere!
S-au uitat uimiți la mine, cu zâmbetul acela al copilăriei, de o frumusețe aparte, și mi-au zâmbit și m-au ascultat, vrăjiți de cuvintele mele...care nu se mai opreau! Când am terminat au venit, m-au îmbrățișat și au plecat zâmbind...
Vedeți voi, uneori e așa de ușor să le dăm speranță, să-i învățăm că pot face tot ce-și propun!
Iar ...visele pot schimba destine!
Visele sunt parte din viața aceasta, sunt parte din noi.
Când uităm să visăm, uităm ...că suntem oameni!

În visul meu eu pot face ceea ce-mi place: pot sta pe malul mării privind răsăritul, pot sta pe vârful unui munte privind norii, pot sta întinsă pe iarbă lăsând soarele să-mi mângâie lacrimile, pot alega desculță prin ploaie cu brațele pline de margarete, pot urca dealurile copilăriei mele până la crucea care străjuiește satul meu drag...
În visul meu am scris mereu de ani de zile!
În visul meu am terminat cartea!
În visul meu...am fost fericită!
În visul meu...am reușit să trăiesc după principiile mele!

Realitatea e dură, pentru că oamenii sunt tot mai răi, mai nepăsători...pentru că au uitat să viseze!
Și am luat...așa în piept această realitate! A fost...greu.
Dar...sunt tot în picioare!
Sunt tot...eu!
Și visez, încă visez!
Aripile care mi-au fost tăiate, astăzi le-am țesut la loc!
Așa...am ajuns să scriu!
Deci...visele pot deveni realitate!

Pentru voi,
Astăzi vă dăruiesc aripile mele...de vis!

                                            cerul senin încununat de culorile toamnei...