Treceți la conținutul principal

Aripi de vis, țesute din cuvinte...

Se pare că va fost tare dor de mine! Pentru că ați citit ce am scris așa de mulți! Sunt așa de fericită că vă găsesc citind rândurile mele, nici nu știți cât de fericită!
Vă salut prieteni dragi din țară, din Canada, Belgia, Austria, SUA, Ungaria,  Germania, Anglia, Olanda și din toată lumea! ( știți eu vă văd...așa șmecherește!)
Știu că...sunteți acolo alături de mine și asta îmi dă aripi să scriu, asta mă face să merg mai departe!

Și să știți că sunt ...puternică!
Și zâmbesc, și râd, și-mi fac treaba cu plăcere și pasiune, și aduc puțină...magie în sufletele tuturor!
Credința, credința e cea care ne dă aripi, e cea care ne face să fim oameni.
Am citit zilele trecute primele scrieri și am găsit atâta frumusețe...
Scrieri simple, dar care-mi sunt așa de dragi pentru că mi-au dat atâta încredere în mine...

Aripile de vis sunt aripile țesute din cuvinte, din simțire, din suflet!
Aripi de vis, un vis frumos în care bucuria se-mpletește cu bunătatea, fericirea se-mbrățișează cu iubirea, un vis...
Aripi de vis...
Un dans, un vals într-o noapte  în care fulgii plutesc în aer în jurul meu, și se așează  pe părul meu, pe brațele mele...
Un vals în care râd așa ca un copil, din tot sufletul, un vals în care fulgii mă-mbrățișează...
Un vals cântat încetișor de glasul meu...
Un vals în care aripile mele de vis...cresc!

Aripi de vis țesute cu migală în luni de zile, în ani...
Aripi de vis mângâiate de cuvinte de alint...
Aripile mele de vis!
Sunt acolo!
Pot, vedeți voi, pot!
Pot să scriu, pot visa, pot trăi, pot plânge, pot râde, pot!
Aripi de vis!
Fiecare dintre noi ar trebui să le avem, ele ne dau speranța, ele ne dau încrederea, ele ne dau siguranța de a trăi, de a reuși în viață, ele ne dau puterea de a ne ridica atunci când suntem la pământ.
Așa că priviți în sufletul vostru și vedeți aveți aripile de vis?
Dacă nu...vă țes eu unele, în cuvinte meșteșugite, în vorbe frumoase, în simțire, în ...

Aripile mele de vis...
A fost cred printre primele mele scrieri, a fost speranța!
Nici nu vă dați seama cât de important e în viață să ai speranță, cât de important e să poți să te ridici atunci când ești la pământ, nici nu vă dați seama că noi, oamenii suntem capabili să facem o mie de lucruri în același timp dacă suntem fericiți!
Dacă însă ...nu mai ai această simțire este greu, așa de greu...
Iar timpul nu repară nimic. E doar o amăgire.
Știți voi bătrânii spuneau simplu: să tai răul din rădăcină.
Ei, așa spun și eu. Trebuie să ...ai curajul să o faci!

Iar eu sunt mai puternică decât am crezut!
Pentru că ...mi-am țesut aripi de vis!
Pentru că...zbor!
Zbor în scris, în visul meu viața e mai bună, fericirea atinge sufletul meu, iar copii sunt în brațele mele!
Vedeți voi mintea poate cuprinde tot univesul dacă vrea...
Speranța e totul!

În zilele trecute am purtat o discuție așa de interesantă despre vise! Despre coșmaruri!
I-am ascultat cu atenție și cu drag pe fiecare în parte, nu-și dădeau rând!
Apoi le-am spus:
Visul e ...magic, trebuie să știm să ni-l facem frumos, trebuie să ne ridicăm sufletul spre frumusețe, spre dorința de a face bine, spre depășirea limitelor nostre, spre dorința de cunoaștere!
S-au uitat uimiți la mine, cu zâmbetul acela al copilăriei, de o frumusețe aparte, și mi-au zâmbit și m-au ascultat, vrăjiți de cuvintele mele...care nu se mai opreau! Când am terminat au venit, m-au îmbrățișat și au plecat zâmbind...
Vedeți voi, uneori e așa de ușor să le dăm speranță, să-i învățăm că pot face tot ce-și propun!
Iar ...visele pot schimba destine!
Visele sunt parte din viața aceasta, sunt parte din noi.
Când uităm să visăm, uităm ...că suntem oameni!

În visul meu eu pot face ceea ce-mi place: pot sta pe malul mării privind răsăritul, pot sta pe vârful unui munte privind norii, pot sta întinsă pe iarbă lăsând soarele să-mi mângâie lacrimile, pot alega desculță prin ploaie cu brațele pline de margarete, pot urca dealurile copilăriei mele până la crucea care străjuiește satul meu drag...
În visul meu am scris mereu de ani de zile!
În visul meu am terminat cartea!
În visul meu...am fost fericită!
În visul meu...am reușit să trăiesc după principiile mele!

Realitatea e dură, pentru că oamenii sunt tot mai răi, mai nepăsători...pentru că au uitat să viseze!
Și am luat...așa în piept această realitate! A fost...greu.
Dar...sunt tot în picioare!
Sunt tot...eu!
Și visez, încă visez!
Aripile care mi-au fost tăiate, astăzi le-am țesut la loc!
Așa...am ajuns să scriu!
Deci...visele pot deveni realitate!

Pentru voi,
Astăzi vă dăruiesc aripile mele...de vis!


                                            cerul senin încununat de culorile toamnei...









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…