Încrederea

Astăzi a fost o zi în care nu m-am putut concentra la nimic. Dar surprinzător a ieșit totul!
Încep să simt stresul intens al zilei de ieri și e cam așa...câteva zile o să mă mișc mai greu. Dar nu mă las, fac sport și îmi mișc mintea permanent în scris, în citit, în vorbit, în probleme de logică. Toate acestea mă scot din starea aceea de boală și îmi dau așa cum să zic...puterea de a merge înainte, chiar și pe tocuri!

Ce credeți că am făcut astăzi?
Păi nu știm, spuneți voi. Uimește-ne!
Oooo da! Să vă spun, să nu vă spun...sau da să vă spun! Uite, astăzi am cântat.
Ai cântat? ziceți voi ridicând sprâncenele.
Da! Da! râd eu. Am cântat. Am repetat doina mea: Firule, măi fir de iarbă și altele... A fost bine, așa de bine. Îmi place să cânt, dar în ultimul timp am evitat...
Și, nu a ieșit nimeni afară? Nu ți-a spus nimeni să taci? întrebați voi curioși.
Ooo nu! râd eu din tot sufletul. Cânt așa destul de bine. Acum ce să spun, câteodată o mai iau și pe arătură, dar îmi dau seama! Cred că acest lucru e important! Simpatic, nu?
Daa! simpatică ești tu, ziceți voi. Păi te-ai apucat de scris, mai și cânți ce mai urmează? ziceți voi printre hohote.
Păi...sincer, vă privesc eu așa în ochi, sincer aș vrea să pictez!
Poftim? vă holbați voi.
Da, ce este credeți că nu pot? Pot și asta, dar nu vreau să fac orice. Îmi doresc de foarte mult timp să fac pictură pe sticlă. Acum, timpul meu e cam așa...puțin, toată săptămâna e programată pe ore, de dimineața până seara, dar când am timp...asta urmează!
Ne-ai înnebunit! râdeți voi.
Știu, vă zâmbesc eu și vă trag așa frumos cu ochiul!

***

Ok...să trec la lucruri serioase. M-am tot gândit și astăzi trebuie să vă vorbesc despre ÎNCREDERE.
De ce? ziceți voi mirați.
Simplu. Pentru prietena mea dragă, care îmi este ca o soră. Pentru ea, pentru mine, pentru voi...
Ce este încrederea?
De ce trebuie să avem încredere în oameni?
Dacă trebuie să avem încredere?
Iată câteva întrebări la care aș vrea să răspund, așa în stilul meu caracteristic. Repet, nu sunt specialist, sunt doar un om care încearcă să analizeze așa viața cu bune, cu rele.

Încrederea e sentimentul acela de sigurață pe care ți-l dă cineva.
Încrederea e atunci când ești 100% convins că omul acela îți este aproape. ( Nu mă întrebați ce este aproapele, că e o altă discuție. Pentru cei care nu știți vă rezum așa: aproapele meu este omul care mă ajută când am nevoie.)
Încrederea e credința aceea neclintită că poate fi bine.
Încrederea e cea care ne dă putere. Este obligatoriu să crezi cu tărie că lucrurile o să fie bune, chiar dacă acum ți se pare că totul a luat-o razna.

Știți, foarte multe articole pe care le-am citit vorbesc despre modul în care atragem asupra noastră lucrurile negative, sau rele, sau dimpotrivă atragem lucrurile pozitive. Depinde doar de noi.
Acum eu nu pot zice nici că e adevărat, nici nu e. Știu doar atât că eu când am avut a doua sarcină, o sarcină cu risc foarte mare, eu am avut așa mare încredere că totul o să fie bine, că voi avea o fată și se va sfârși cu bine încât cei din jurul meu au crezut la un moment dat că eu doar mă prefac! Că de fapt nu am nimic! Vedeți ce înseamnă încrederea pe care o ai în oameni?
Nu au crezut, mi-au repetat câteva luni că...nu se poate sarcină cu probleme! ( ironic), că eu pot face lucruri!
În fine, ca să rezum...când am născut au văzut că eu am avut dreptate.
Ce să mai spun că am supraviețuit? Da, sunt aici, cu aceeași mare, mare încredere. Atenție, nu în oameni, dar am!

Acum să revin că tot mă abat de la drum în seara aceasta, trebuie să crezi în ceea ce îți dorești, iar în privința copilului, e așa pentru mamă: jertfa supremă!
Vedeți voi, bărbații au impresia greșită total că femeia face copii și gata.
Mie însă mi-a spus doamna doctor așa după 4 zile de stat la reanimare, după naștere: "Orice naștere este o înfruntare cu moartea. Se poate întâmpla orice".
Acum departe de mine gândul să înspăimânt pe cineva, sunt femei care nasc foarte repede și fără să pățească nimic, cred eu că probabil cam 80%, dar mai sunt și cazuri speciale...

Eu sunt un caz special...
Credința și încrederea în bunătatea divină m-a salvat. Simplu. O să râdeți, dar unul din mulții doctori care s-au zbătut să mă țină în viață, cănd am deschis ochii după multe, multe ore m-a întrebat: "Doamnă, credeți în minuni?"
Vă spun sincer, deabea puteam articula cuvintele...Dar mintea mea deja "lucra" și mă întrebam: "Omul acesta e normal la cap? Pe mine mă întreabă de minuni?" Dar i-am văzut privirea și mi-am dat seama că el, un om de vreo doi metri, este chiar serios și chiar avea cearcăne...adică a petrecut lângă mine ore în șir...
Ce pot spune decât să le mulțumesc unor oameni, care au reușit să facă imposibilul, posibil!
Așa că încrederea trebuie să fie desăvârșită în ceea ce îți dorești, și rugăciunea permanentă. Acestea sunt două lucruri pe care pot, știu și le cunosc! Și permanent îi sfătuiesc pe cei de lângă mine, iar acum și pe voi!

***

Draga mea prietenă de fiecare dată când ai impresia că totul, dar chiar totul merge prost să știi că poate fi și mai rău! ( am învățat eu asta, pe pielea mea!)
 Asta să nu te descurajeze, dimpotrivă, ia-le pe rând, pas cu pas.
Nu te mai gândi la trei mutări înainte ca la șah ( vedeți s-a prins ceva de mine și de la șah, puțin ce-i drept!), ci doar la o mutare.
Zâmbește, încercă să vezi ușurința în orice lucru și nu greutatea.
Totul se poate schimba foarte repede, dacă ai încredere în tine în primul rând, apoi știi tu...
Mi-aș fi dorit din suflet să te pot ajuta mai mult, dar din păcate viața ne-a așezat în locuri diferite, dar gândul meu, inima mea, sufletul meu este acolo cu tine.
Pentru tine, pentru cititorii mei, pentru toți prietenii mei, astăzi eu sunt tare încrezătoare că totul se aranjează, că totul a intrat pe calea cea bună.

Pentru voi,
                 Eu.