Treceți la conținutul principal

La înălțime-Borsec

Într-o țară în care frumusețea naturii se întretaie cu bogățiile ei naturale, ai posibilități multiple de a fugi de stresul cotidian. Tot mai mulți oameni caută liniștea în destinații uitate parcă de lume, într-o frumusețe care-ți taie respirația. Sunt locuri în care energia negativă acumulată în decursul unei săptămâni de muncă, dispare. În care liniștea pune stăpânire pe sufletul tău, iar speranța, zâmbetul și fericirea își fac iarăși simțită prezența în mintea și inima ta.

Ne-am luat rucsacul în spate și am evadat în munții atât de spectaculoși ai României.
Urcușul nu a fost unul ușor, dar buna-dispoziție, glumele prietenești, ajutorul necondiționat, pauza de apă, Borsec, normal, ne-au dus pe crestele munților, la înălțime.

Când am ajuns în vârf și ne-am așezat pentru a ne trage sufletul, am simțit măreția priveliștii care ni se descoperea în fața ochilor.
Sentimentele sunt contradictorii, de mândrie că ai reușit să ajungi la înălțime, de frică de spațiul imens de sub tine, de bucurie a inimii și minții că ți-ai îndeplinit un vis, de tristețe că trebuie să cobori de acolo.
În puținul timp petrecut acolo sus, la înălțime te simți asemeni unui titan, tu stăpânești totul, dar în același timp parcă ești cel mai mic din univers, un punct neînsemnat în peisajul imens din fața ochilor tăi.
Viața pe care o ai pare neînsemnată în comparație cu tot ce te înconjoară, dar în același timp știi că viața ta a devenit prețioasă în momentul în care ai văzut atâta frumusețe.

O antiteză a sentimentelor, a trăirilor, care te determină să mergi înainte!
Să îți faci timp pentru tine, pentru a cutreera ținuturile atât de frumoase ale țării.
Să te încarci de energie pozitivă, să uiți de toată tehnologia, să simți liniștea pământului, să te contopești cu natura întreagă.

Pe drumul de întoarcere discuția noastră a poposit asupra bogățiilor naturale ale României, poate pentru că aveam în mână sticla mea de apă Borsec.
Fiecare ne-am expus cunoștințele despre apele minerale care se găsesc pe teritoriul țării, dar cu toții am fost de acord că regina apelor minerale, rămâne Borsecul.
Cu o istorie de peste 210 ani, brand 100% românesc care este pe primul loc în topul anual realizat de revista Biz și îndreptat permanent spre consumator.
Deci este...la înălțime!

Ne-am distrat o vreme încercând să ne aducem aminte de perioada în care am vizitat fiecare localitatea Borsec și am băut din apa minerală a izvoarelor.  Toți am fost în excursie de la școală!
Apoi, ne-am adus aminte de unul din momentele haioase din viața noastră unde "personajul principal" a fost sticla de apă minerală naturală Borsec https://www.facebook.com/Borsec.ReginaApelorMinerale/

Am râs cu toții când unul dintre prietenii noștri ne-a povestit cum în timpul unei ore, când era la liceu, s-a lăsat sub bancă, să nu fie văzut de profesorul de matematică, care era foarte sever, ca să bea apă. Pe vremea aceea nu aveai voie să faci cam ce vrei în oră!
Colegul lui, știind ce face el în ore, în timpul pauzei i-a agitat sticla și i-a așezat-o frumușel în ghizdan. Ei în momentul în care strecurat sub bancă a deschis sticla de apă Borsec...vă dați seama ce s-a întâmplat!
Un duș senzațional, o mustrare din partea profesorului, un râs general și o învățătură de minte: să se hidrateze în timpul pauzei!

Ne-am oprit din drumul nostru puțin să mâncăm ceva dulce, să bem puțină apă și să admirăm peisajul.
Am continuat să coborâm scăldați de razele roșietice ale apusului de soare.
Când am intrat în mașină ca să ne îndreptăm spre casă tristețea a pus stăpânire pe toți...
Prietenul nostru simpatic a strigat dintr-o dată, întrerupându-ne șirul gândurilor triste:
  - Puțină apă, doriți?
Toți am izbucnit în râs și imediat cuvintele au început să curgă și planurile pentru o nouă urcare la înălțime ne-au înflăcărat mai ceva decât apusul de soare!

Pentru prietena mea, Luciana,
care mi-a oferit pozele senzaționale cu imaginile din munți,
care mă inspiră de fiecare dată cu puterea ei de muncă, determinarea și
pasiunea pentru natură și munte!
Pentru voi,
        Mihaela

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...

Dimineață superbă de august...

Verde crud împletit cu roua dimineții... Liniște ...De mult mi-am dorit liniștea aceasta.  Iată-mă în tren!  De data aceasta nu mai am caietul  și stiloul, direct unealta de scris, pentru că nu mai am timp să scriu!  Ciudat, timpul se comprimă atunci când reușești să faci fel de fel de lucruri. Dacă în urmă cu o lună vă scriam de călătoria mea în tren, de faptul că doar eu eram cu un caiet în care scriam, iată-mă astăzi în alt tren mergând mai departe... În fața mea însă, un cuplu simpatic de englezi! A dat norocul peste mine! Eu și engleza mea! Râde Cineva de mine, așa cum eu m-am distrat ieri de povestea aceea simpatică! Dar...ce credeți ce face doamna cu o ținută tipic englezească? Păi...și-a scos un caiet și își notează impresiile în el. Am tras cu ochiul ( nu-i frumos, dar nu m-am putut abține! Nu m-am holbat, așa...discret!) și are și desene cu locurile prin care a trecut! Eeee... Așa că de data aceasta... frumusețea locurilor o văd în priv...