Treceți la conținutul principal

Liniștea

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu multă liniște. E timpul liniștii mele!
Îmi vine să râd, nu întrebați de ce. Oricum vă spun. Liniștea aceasta am căutat-o de mult, mult timp și cumva "hoața" s-a ascuns de mine. Astăzi însă mi-am dat seama, așa într-o străfulgerare a minții, că liniștea este acolo in sufletul fiecăruia, doar trebuie să o aducem la suprafață.
De ce nu facem asta?
Păi ia să mă gândesc...
Poate pentru că nu avem timp, sau nu ne dăm timp, ori pur si simplu intram în viața ca într-o mașină de spălat și ne tot invârtim de suntem mereu amețiți.
Poate...
Cred însă că grijile " ne distrug" liniștea.
Grija pentru familie.
Grija pentru serviciu.
Grija zilei de mâine.
Grija si iarăși grija.
Exasperant, frustrant, greu de digerat.

Cum să fii linistit dacă în jurul tău e agitație? Poți?
Agitația se transmite.  Știați?
Exemplul cel mai simplu e prima perioadă de viață a bebelusului. Dacă simte agitație, e gata zarva. Păi nu-l mai oprești și să faci toată linistea din lume! Agitația mamei se transmite asemeni unei unde.

Oare noi, oamenii, nu preluam această agitație?
Din locul în care muncim, din societate, din jurul nostru pur și simplu.
Sigur că da.
Exemplu: plec liniștită,  zen, de dimineață.  Imi propun: sunt calmă și mă bucur de tot de fac. Trec 10 minute...agitație.
Îmi spun: calmăăă...
Trece o oră. Agitația crește și crește și normal că mă " dărâmă" și îmi strică planul.
Uite așa din liniștea impusă se alege praful!

O zi, două...e ok.
Zi de zi?
Groaznic.
Cum să-i determini pe cei de lăngă tine să fie calmi?
Nu, nu poți.
Nu mai reusești nici cu proprii copii. În ultima vreme tot se vorbește despre un autism provocat de telefoane, tablete...bla, bla. Credeți că se exagerează?
Nu, vă spun eu.
Tinerii...
Se uită la tine, prin tine și nu pricep nimic din ce le spui. Nu se pot concentra, nu pot face legături logice în gândire, nu sunt în stare să își stabilească obiective.
Am fost șocată de obiectivul propus de un copil de 13 ani.
Citez: obiectivul meu este să îmi fie lene.

Să-i fie lene...să nu facă nimic, dar să vorbească mereu tot aiureli și să găsească ceva de criticat la oricine.
Și să stai...zen?

Liniște, liniște unde te-ai ascuns?
Unde?
În limpezirea gândurilor, după o zi de agitație continuă.

Pentru voi,
      T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...