Abundență

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi visătoare.
Am rămas cu gândul în căutarea împlinirii și a abundenței în viață.
Comic este că atunci când reușim să aducem abundență în viața noastră, nu știm să ne bucurăm de ea. Ne dorim și mai mult, nu suntem mulțumiți, avem impresia că mai trebuie ceva...

Mă gândeam astăzi că viața este așa de scurtă. Astăzi ești, mâine...cine știe.
Întrebarea este ce lăsăm după noi:
Bunuri materiale?
Copii fericiți, capabili să depășească fiecare obstacol al vieții?

Două întrebări dureroase pentru mine, dar cred că și pentru întreaga societate în care trăim.
De ce?
Păi să vedem.
Vrem bunuri materiale, muncim zi lumină, în cel mai bun caz în țara aceasta minunată, în cel mai rău caz în țări străine. Dacă plecăm să câștigăm bani lăsăm acasă copii și nevasta, cum mi s-a întâmplat mie. Greu și într-o parte, dar și în cealaltă. Despărțirea e grea, copii scapă de sub controlul părinților și uite așa un cerc vicios, care sigur nu duce spre abundență.

De ce?
Pentru că bunăstarea nu stă numai în bunuri materiale, bunăstarea stă și în implinirea ta ca om, sau împlinirea familiei. Nu poți să ai abundență, dacă nu ești mulțumit de ceea ce ai.
Cei care caută doar bunuri materiale ajung să eșueze într-un fel sau altul. Pierd undeva.
Exemplu: familia ( foarte multe divorțuri) sau relația cu proprii copii ( lipsa respectului, pentru că părinții au lipsit din viața copiilor când trebuiau să pună bazele relației lor)

Mulțumirea vine din înțelegere, din liniștea sufletul tău și a vieții tale.
Mulțumirea ne poate determina să muncim mai mult, cu drag. Să realizăm proiecte la care altădată nici nu visam, sau visam dar nu credeam că se vor împlini.
Mulțumirea îți dă puterea de a merge mai departe, de a înfrunta obsacolele, de a te realiza.
De a aduce abundența.
Iată, cum toate se leagă.

A doua întrebare e una dintre cele mai grele.
Zilele trecute îi spuneam copilului meu că dacă nu mai sunt l-am învățat și îl învăț să se descurce singur. M-a privit lung. Tare lung. Nu a zis nimic, dar am simțit lacrimi neizvorâte, tristețe neexprimată.
Trist, dar adevărat.

În urmă cu câțiva ani nu mă gândeam la asta, ci doar la cum să-i protejez. Să le fac mâncare, să spăl, calc, să fac teme cu ei. Tot ce face o mamă. Apoi, toată viață a luat-o razna și nimic nu a mai contat. Mi-am dat seama atunci cât de important era dacă îi lăsam să dea cu capul singur, să aibă mai multe experiențe, să caute să-și dezvolte aptitudinile.
Și mi-am schimbat felul de a gândi.
M-am schimbat pe mine în primul rând, dar le-am dat lor libertate pentru a-și trăi propriile experiențe. Nu înseamnă că nu îmi pasă, sau că nu îi îndrum, dar pot acum să ia hotărâri singuri.
Sunt liniștiți pentru că fac ceea ce le place și fac performanță pentru că sunt mulțumiți.
Și încă un lucru extrem de important: au încredere în ei.

Deci, ce lăsăm după noi?
Fiecare își răspunde singur.

Despre abundență, despre împlinire, despre cum să-ți întărești stima de sine puteți afla mai multe la seminarul gratuit "Atrage abundența în viața ta" sau pe https://www.atrageabundenta.ro/.

Într-o zi tristă în care am învățat încă o dată să prețuiesc viața, vă doresc să vă găsiți liniștea și mulțumirea ca bunăstarea să se instaleze în viața voastră.

Pentru voi,
     T. A.

P.S. O poză făcută de mine din țara mea de poveste, pentru voi.