Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte.
Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt.
Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea...
Măi, dar până când?
Aștept soluții.
Aștept decizii concrete, nu abureli.
Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am?
Muncesc AICI.
Cotizez AICI.
Fac voluntariat AICI.
Imi cresc copii AICI.
Și nu pot să am așteptări?
Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical.
Serios?
Dar de ce?
Sistemul medical de ce să nu mă vindece?
Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții?
Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin.
Dar ei, nemulțumiții primesc.
Ei trebuie să plece...că nu au. Bla, bla.
Dar eu am? Voi aveți? Că stați și voi ca mine în casă de atâta timp, ca să ce?
Vedeți de ce nu scriu?
Știți cum suntem? Ca în fabula aceea cu câinele și cățelul. Era ceva de genul: dreptatea nu este pentru căței.
Cam așa și noi.
Nouă nu ne vine rândul.
Stăm
Stăm.
Nu, nu vreau să mă îmbolnăvesc. Dar ni s-a zis clar că toți o să trecem prin ea. Unii fără să ne dăm seama. Ok. Am priceput.
Mă ții în casă, pentru ce?
Duci în spital asimtomaticii pentru ce?
Și atunci să mă mir că undeva prin America oamenii fac petreceri covid? Îmi vine și să râd.
Stați să vă mai spun una să râdeți și voi.
Vin doi polițiști să verifice o familie care e în izolare...Strigă de jos, din stradă la persoanele respective, care erau în balcon, sunate în prealabil să iasă.🤔
Unde e intimitatea, domle?
Și așa toți se uită la acele persoane cu frică și scârbă, mai vii și tu mă să strigi în gura mare?
Doamne dă să-mi treacă furia, că-mi face mult mai rău decât tot virusu minune.
Aștept 15 mai să merg direct în natură.
Să umblu desculță, să iasă toate radiațiile din toate dispozitivele pe care le folosesc de 2 luni, 24 din 24 ore.
Altă prostie.
Școală online.
Ce școală? Credeți că un copil învață așa că e el foarte silitor? Unul la o sută, în cel mai bun caz.
Vă spun eu, e ceva, un timp în care copilul să nu uite tot. Nu să învețe.
Păi platformă!
Învață în 3 zile așa urgent să utilizezi tot.
Cu trebuie înainte.
Noroc că românii sunt oameni deștepți, profesori, părinți și copii s-au mobilizat exemplar. Ca să mai arătăm o dată...mă, că suntem capabili, nu ca voi.
Supărare?
Mda.
Dar...mai este puțin.
Pentru voi,
T. A.
Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt.
Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea...
Măi, dar până când?
Aștept soluții.
Aștept decizii concrete, nu abureli.
Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am?
Muncesc AICI.
Cotizez AICI.
Fac voluntariat AICI.
Imi cresc copii AICI.
Și nu pot să am așteptări?
Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical.
Serios?
Dar de ce?
Sistemul medical de ce să nu mă vindece?
Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții?
Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin.
Dar ei, nemulțumiții primesc.
Ei trebuie să plece...că nu au. Bla, bla.
Dar eu am? Voi aveți? Că stați și voi ca mine în casă de atâta timp, ca să ce?
Vedeți de ce nu scriu?
Știți cum suntem? Ca în fabula aceea cu câinele și cățelul. Era ceva de genul: dreptatea nu este pentru căței.
Cam așa și noi.
Nouă nu ne vine rândul.
Stăm
Stăm.
Nu, nu vreau să mă îmbolnăvesc. Dar ni s-a zis clar că toți o să trecem prin ea. Unii fără să ne dăm seama. Ok. Am priceput.
Mă ții în casă, pentru ce?
Duci în spital asimtomaticii pentru ce?
Și atunci să mă mir că undeva prin America oamenii fac petreceri covid? Îmi vine și să râd.
Stați să vă mai spun una să râdeți și voi.
Vin doi polițiști să verifice o familie care e în izolare...Strigă de jos, din stradă la persoanele respective, care erau în balcon, sunate în prealabil să iasă.🤔
Unde e intimitatea, domle?
Și așa toți se uită la acele persoane cu frică și scârbă, mai vii și tu mă să strigi în gura mare?
Doamne dă să-mi treacă furia, că-mi face mult mai rău decât tot virusu minune.
Aștept 15 mai să merg direct în natură.
Să umblu desculță, să iasă toate radiațiile din toate dispozitivele pe care le folosesc de 2 luni, 24 din 24 ore.
Altă prostie.
Școală online.
Ce școală? Credeți că un copil învață așa că e el foarte silitor? Unul la o sută, în cel mai bun caz.
Vă spun eu, e ceva, un timp în care copilul să nu uite tot. Nu să învețe.
Păi platformă!
Învață în 3 zile așa urgent să utilizezi tot.
Cu trebuie înainte.
Noroc că românii sunt oameni deștepți, profesori, părinți și copii s-au mobilizat exemplar. Ca să mai arătăm o dată...mă, că suntem capabili, nu ca voi.
Supărare?
Mda.
Dar...mai este puțin.
Pentru voi,
T. A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu