Vis în culori

Emoția revederii este atât de adâncă încât de cele mai multe ori rămânem fără cuvinte.
Privim, privim așa cu intensitatea sufletului și încercăm să ne bucurăm inima pentru câteva clipe. Știm că nimic nu poate schimba drumul ales în viață, dar întrebarea rămâne cumva suspendată în minte: Dacă totul era altfel?
Înveți însă să treci peste durere, să privești înainte să vezi stelele de pe cer și să crezi că ziua de mâine îți poate aduce bucurie, fericire și împlinire.

Astăzi privesc cu tristețe spre voi.
Mă uit spre flori, dar nu am puterea de a mi le prinde în păr...
Aș vrea să plâng, dar nu mai am lacrimi,
Aș vrea să urlu, dar nu mai am voce,
Aș vrea să alerg, așa de nervi, dar nu am putere.
Privesc, privesc spre cei din jurul meu și nu văd nimic,
Ascult ce se vorbește, dar nu înțeleg,
Simt că trec prin viață ca într-un vis.

Închid ochii și încerc să-mi imaginez o lume frumoasă, fără ură, fără minciună, fără răutate.
Deschid ochii plini de lacrimi fierbinți și îmi șoptesc: nu există...
Dar voința aceea sădită adânc în sufletul meu mă îndeamnă să mai încerc o dată.
Închid ochii...

Și văd un curcubeu de culori, o lume plină de culoare...
Îmi dau seama că mintea mea coloreză totul în jurul meu, cerul e mai albastru, soarele  răsare strălucitor scăldându-și razele în apa mării, norii care plutesc aproape de pământ, flori de toate culorile, verdele munților...
Case vesele, case curcubeu!

Parcă am luat o pensulă și am presărat pe visul meu culoare.
Am amestecat culorile, le-am dat formă și le-am așezat în visul meu ca să-mi încânte inima, să-mi aline sufletul, să-mi dea speranță.

În multitudinea culorilor revărsate asemeni unei cascade de munte care țese stropii într-o haină de mătase, am auzit în visul meu sunetul unei melodii.
 Notele se revărsau colorate, purtate pe aripile vântului. Sufletul meu a tresărit în fericire, inima a început să bată nebună și zâmbetul a răsărit pe fața mea.

Iată, visul meu în culori mi-a dat speranță!

 Uneori tristețea te pune la pământ, dar important este să te ridici, să lupți, să găsești culoare în lumea cenușie din jurul tău.
Nu e ușor, nimeni nu te ajută. De cele mai multe ori sunt oameni care te descurajează, dar trebuie să știi ce vrei și să nu renunți.
Să fii asemeni stâncilor munților...

Astăzi, am căutat culoare în visul meu, în viața mea,
Și am găsit!
Așa că am alungat tristețea,
Am zâmbit și soarele a răsărit,
Mi-a încălzit sufletul,
Vântul mi-a uscat lacrimile,
M-a prins în îmbrățișare.
Și viața mea s-a colorat!

Pentru speranță,
            Mihaela.
***
Mulțumesc Luciana pentru pozele minunate.