Sunete pline de culoare

Mi-am prins flori în prin păr și privesc spre voi cu bunătate.
Știu, știu am lipsit...
Timp de o tristețe adâncă, timp de reflecție, timp de regăsire, timp de cugetare...
Există momente în viață când ești nevoit să-ți faci ordine în gânduri, sentimente, trăiri.
Nu, nu este ușor, pentru că sinceritatea îți distruge speranța. Doar că este singurul mod de a trece mai departe. Să-ți înfrunți propriul destin, să încerci să vezi partea bună a vieții când totul este întunecat îți consumă o mare parte din energie...

Astăzi într-o zi așa de frumoasă mi-am aplecat gândurile spre suflet și mi-am spus:
La naiba cu tristețea!
Viața este prea scurtă pentru a sta tristă, viața se poate termina în orice moment și atunci?
Gata.
E timpul.
E timpul de scris!
E timpul de zâmbit,
E timpul de întâlnit oameni,
E timpul de dans!
Pur și simplu, e timpul.
Așa că mi-am prins florile în păr și iată-mă!

Aya privește tăcută spre prietenul ei drag. Ar vrea să-i spună atâtea lucruri, dar cuvintele se opresc speriate, tremurânde. Privirea ei adâncă străbate fiecare colț din inima lui și încearcă să găsească ceva de care să se agațe. Nu găsește. Închide ochii și lasă muzica să-i pătrundă în suflet.
Sunetele răsună pline de căldură și veselie. Dansul devine tot mai aprins. Nu mai e nevoie de cuvinte. Muzica îi apropie, îi unește și le aduce zâmbet pe buze.
  - Prieteni?
  - Prieteni.
Cuvintele curg jucăușe asemeni râului de munte, dansul se termină, dar poveștile au început. Prietenii îi privesc zâmbind și nu-i întrerup. Sunt în lumea lor, o lume numai de ei știută și înțeleasă.
  - Vrei să-ți arăt ceva? îi șoptește Aya la ureche.
El o privește lung. Zâmbetul a dispărut și seriozitatea și-a făcut loc pe chipul lui.
Aya râde din tot sufletul.
  - Vrei sau nu?
  - Ceee? spune el bosumflat.
Aya deschide telefonul și-i arată o poză. 
El o privește uluit.
  - Păi?
Aya îl sărută pe obraz și-i șoptește:
  - Prieteni...ai uitat? Ai grijă de tine.
Se ridică, spre surprinderea tuturor și pornește spre o altă masă. 
  - Un dans?
Doi ochi mari o privesc cu un zâmbet ștrengăresc. 
  - Ai terminat?
  - Da. E timpul. E melodia noastră, nu?
  - Da, este.
Melodia răsună, sunetele prind culoare, dansul...două ființe îmbrățișate, două lumi unite, două inimi care bat în același ritm, două suflete care și-au găsit liniștea, bucuria și fericirea.
.....


Aya privește la pădurea plină de culorile toamnei.

Liniștea din jur este tot ce și-a dorit. 
Miros de cafea...
Timp de fericire...
Zâmbet. 
Sunetele pline de culoare în jurul ei... 
E...în locul în care se simte acasă!
(din cartea mea "Aya")
***



Viața aceasta nu este numai despre noi, este despre alți oameni.
Viața aceasta nu este numai despre Eu, ci și despre Tu.
Viața aceasta nu se poate termina pentru că Tu așa vrei.
Viața merge înainte.
Mereu există un Tu, poate mai bun, mai atent, mai aproape.

Trăim într-o lume egoistă în care fiecare se gândește numai la propria fericire, la propria bunăstare. Egoismul acesta ne dărâmă ființa, ne întunecă gândirea, ne omoară sentimentele.
În prietenie însă nu există egoism.
În prietenie cauți să îl ajuți pe cel de lângă tine, cu adevărat, din tot sufletul.
Nu să profiți de el, chiar atunci când are nevoie de echilibru...
Prietenia se simte, se vede. Ea te învață să fii mai bun, mai generos.

Viața mi-a arătat că este așa de greu să ai prieteni adevărați. Ei dispar asemeni picăturilor de apă care cad pe pământ, atunci când ai cea mai mare nevoie.
În fața vieții ești singur. Fără ajutor, fără susținere.
Ești doar tu, cu tine.

Viața mi-a arătat că nici măcar în cele mai apropiate ființe din jurul tău nu trebuie să ai încredere.
Dar încă în suflet mă întreb: Cum să trăiesc fără să am încredere?
Cum să respir dacă nu mai cred?

Închid ochii și privesc lumea mea interioară și deși e o mare nebunie acolo îmi spun că numai având încredere pot merge mai departe.
Deschid ochii și îmi spun: Dacă viața îmi dă o lecție este poate pentru că merit această învățătură.
Așa că învăț și merg mai departe.
Ridic privirea spre oamenii noi din jurul meu și las sufletul să alerge pe cărările vieții, să cadă, să plângă, să râdă, să urască și să iubească.
Un nou...început.

Am citit undeva zilele trecute următoarele cuvinte:
"Dacă vrei pace, pregătește-te de război."
Cum interpretez eu?
Simplu.
Dacă vrei liniște, luptă!
Dacă vrei frumusețe, caută!
Treci de gardul care-ți dă libertate.
Crezi, luptă, demonstrează, ai încredere, privește, simte, iubește!

Pentru voi,
       Mihaela

P.S. Tot ce scriu, sunt cuvintele mele 100%.
        Ce să fac, dacă sunt grozavă!!!
        Și modestă!!!