Tehnologie Amară

       A fară e o zi de primăvară, în plină iarnă. Soarele mângâie chipurile îmbujorate, iar zarva din parc se transformă într-o veselie generalizată. Nimic nu e mai frumos, decât glasurile vesele care se aud prin geamul deschis larg, lăsând aerul să pătrundă până în coltlonul cel mai îndepărtat al camerei. Perdeaua trasă neglijent, adie ușor făcând razele de soare, firave de altfel, raze de ianuarie, să se joace pe biroul plin de hârtii. Cât ar da să le arunce pe toate, să iasă trântind ușa și să se plimbe fără vreun gând, fără o direcție, fără apăsarea aceea cumplită pe care o simte în spate de câteva zile. ”Plec, își zise nervoasă”. ”Nu, nu pot. Sunt situații pe care încă nu le-am definitivat”. ”Of!” Își pleacă fruntea spre șirurile din față, se-ncruntă furioasă la tabelele cu cifre mărunte, pe care doar ea le poate desluși. ”Of!”                    A erul, soarele, veselia molipsitoare care se aude din parc îî fac...

  O riunde ești, nu ești aici.    N u ești în sufletul meu, nu ești în mintea mea, nu ești... exiști, dar unde? Z bori spre sufletul meu, doar că inima uneori nu primește și nu dăruiește... O riunde ești, nu ești lângă mine. M i-am prins flori în păr și privesc spre voi, senin, cu un zâmbet abia ivit pe față. Uneori uit să scriu o perioadă de timp, dar scrisul nu uită de mine și mă cheamă în fiecare clipă și scriu în fiecare zi cu o cerneală invizibilă înșirând rânduri, rânduri, cuvinte doar de mine știute într-o rânduială meticuloasă. Totul este notat în amintirile mele și pus la păstrare, pentru timpuri când deschid unealta de scris, o șterg cu atenție de firele de praf așternute asemeni fulgilor de nea, țesând o imagine a perfecținii într-o lume uitată și apoi, deschid cu atenție și mângâi fiecare literă ștearsă ici-colo de prea mult folosință și notez pas cu pas cuvinte, idei răsfrânte în sentimente. Timpul trece peste mine și simt cum mă întorc la vremea în care clip...