Treceți la conținutul principal

Locul fără gânduri...


Mă încăpățânez să par calm spre exasperarea tuturor... Dar nu sunt! Sunt un om care trece prin unul din cele mai crunte momente ale vieții: acela a unui divorț.
De ani de zile sfătuiesc alți oameni în privința acestuia...dar până nu trăiești tu...nu știi nimic! Apropo de câte ori zic "nu știi nimic" îmi aduc aminte de aceeași expresie din Urzeala Tronurilor când unul dintre personajele feminine ale serialului spunea același lucru...Sensul era profund...celălalt nu înțelegea nimic din viață.

Da...acum, că mă gândesc din cele cinci volume ale cărții am rămas cu această expresie în minte: "Nu știi nimic!" Revine obsedant în mintea mea, pentru că fiecare dintre noi, bărbat sau femeie, credem că le știm pe toate și nu e așa...Viața ne arată că habar nu avem de nimic!

Cum poți trăi lângă cineva fară să o cunoști sau să îl cunoști? Dacă îți spune cineva din exterior acest lucru zici că nu este adevărat, tu îți cunoști atât de bine partenera de viață! Ea este femeia care ți-a făcut copii, care are grijă de casă, care merge la serviciu... Superfemeia! Sau el...care lucrează pentru bunăstarea familiei, care se zdrobește în fiecare zi pentru familie...Superbărbatul!
Și totul se dărâmă...într-o clipă...și îți dai seama că ea sau el este.....STRĂINUL din patul tău!

Ce faci în acele momente? Cum să reacționezi? Depinde de tine...eu am fost...calm, prea calm!
Repet același cuvânt mereu: incredibil, incredibil, incredibil... spre disperarea tuturor!
Încerc să mă învăț cu ideea...Să văd în mintea mea cum o să se desfășoare viața mea...fără...
Toți sunt revoltați în jurul meu, dar eu mi-am găsit, deocamdata un loc în mintea mea: LOCUL FĂRĂ GÂNDURI!
Nu este o negare a problemei existente, este doar un mod de a găsi puțină liniște pentru a pune în ordine în mintea mea ce voi face mai departe, cum o să fie viața mea...fără...
Cine știe, dacă vedeți cum arată locul meu fără gânduri, poate o să vă ajute!
Locul fără gânduri...arată așa:


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Ținut de poveste...

E prima dată după mult timp când sunt fericită. E ciudat poate ar trebui să fiu tristă, dar nu sunt. Cineva o să ridice din sprâncene și o să mă întrebe: "Te-ai prostit? Tocmai ți-am dat iarăși vești proaste". Dar...nu sunt, râd eu din tot sufletul meu. Chiar nu sunt. E prima dată când mă simt eliberată deplin. Sunt propriul meu stăpân. Nu sunt naivă știu că o să fie greu, că o să mă lovesc de multe greutăți, dar sunt încrezătoare că le pot face față cu brio. Așa sunt de fericită că nici nu pot să dorm! Așa că...scriu, normal. Mai degrabă recuperez, că în ultima vreme am fost cam posomorâtă! Apropiații mei mă tot întreabă: "Ți-ai revenit?" Eu mă uit așa zâmbind și-mi spun în gând: "Omul acesta nu pricepe că nu ai cum să-ți revii după așa ceva! Doar poți uita, sau mai degrabă poți ascunde acele lucruri urâte într-o parte a inimii tale unde nu prea cauți". Norocul meu e că eu...sunt expertă în a face acest lucru! Așa că nu trebuie să-mi revin, ...

"Aurul negru" din mijlocul țării...

"Unde ești...nămolule?" O să râdeți de expresia mea, dar astăzi am tot repetat-o... A fost una din zilele acelea în care durerea nu m-a lăsat în pace nici o clipă. O durere sâcâietoare în toate oasele mele... Ei, hai! cred că exagerezi, spuneți voi cu zâmbetul pe buze. Nu...Este așa de intensă durerea că nu știu ce să mai fac. Revine așa din când în când, după ce trec printr-o perioadă tensionată. Dar...să nu lăsăm să ne strice seara, așa că ...am un zâmbet pe  chip ( mai mult un rânjet! dar ce să-i faci, mă străduiesc!). V-am promis aseară că vă vorbesc despre lacul minunat, lacul cu nămol! Eu...l-am descoperit anul trecut. E ciudat... E greu să te înveți cu el. E așa, cum să spun... trebuie să treci peste un prag psihologic. Apoi...nu mai vrei să ieși din el! O să numesc nămolul "aurul negru" pentru că este foarte benefic organismului. Eu...am fost forte neîncrezătoare ca și voi. Anul trecut am ajuns din întâmplare aici în mijlocul țării. Acum nu m...