Treceți la conținutul principal

Locul fără gânduri...


Mă încăpățânez să par calm spre exasperarea tuturor... Dar nu sunt! Sunt un om care trece prin unul din cele mai crunte momente ale vieții: acela a unui divorț.
De ani de zile sfătuiesc alți oameni în privința acestuia...dar până nu trăiești tu...nu știi nimic! Apropo de câte ori zic "nu știi nimic" îmi aduc aminte de aceeași expresie din Urzeala Tronurilor când unul dintre personajele feminine ale serialului spunea același lucru...Sensul era profund...celălalt nu înțelegea nimic din viață.

Da...acum, că mă gândesc din cele cinci volume ale cărții am rămas cu această expresie în minte: "Nu știi nimic!" Revine obsedant în mintea mea, pentru că fiecare dintre noi, bărbat sau femeie, credem că le știm pe toate și nu e așa...Viața ne arată că habar nu avem de nimic!

Cum poți trăi lângă cineva fară să o cunoști sau să îl cunoști? Dacă îți spune cineva din exterior acest lucru zici că nu este adevărat, tu îți cunoști atât de bine partenera de viață! Ea este femeia care ți-a făcut copii, care are grijă de casă, care merge la serviciu... Superfemeia! Sau el...care lucrează pentru bunăstarea familiei, care se zdrobește în fiecare zi pentru familie...Superbărbatul!
Și totul se dărâmă...într-o clipă...și îți dai seama că ea sau el este.....STRĂINUL din patul tău!

Ce faci în acele momente? Cum să reacționezi? Depinde de tine...eu am fost...calm, prea calm!
Repet același cuvânt mereu: incredibil, incredibil, incredibil... spre disperarea tuturor!
Încerc să mă învăț cu ideea...Să văd în mintea mea cum o să se desfășoare viața mea...fără...
Toți sunt revoltați în jurul meu, dar eu mi-am găsit, deocamdata un loc în mintea mea: LOCUL FĂRĂ GÂNDURI!
Nu este o negare a problemei existente, este doar un mod de a găsi puțină liniște pentru a pune în ordine în mintea mea ce voi face mai departe, cum o să fie viața mea...fără...
Cine știe, dacă vedeți cum arată locul meu fără gânduri, poate o să vă ajute!
Locul fără gânduri...arată așa:


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Să plângi timpul

U neori viața noastră pare lipsită de...viață! Suntem ființe inteligente care însă prinși cumva în plasa timpului uităm de noi, de dorințele noastre și devenim roboți. O viață în care facem ceea ce trebuie, luptăm să ne construim case, o carieră, să ne îndeplinim toate obligațiile către societate și uităm de noi. Timpul, timpul e tot mai scurt.  Toți din jurul meu se plâng de timpul care nu mai ajunge. Mă întreb astăzi, însă, dacă nu ne dorim noi să facem mult mai multe lucruri într-un moment de timp. Poate că viața este asemeni unui bulgăre de zăpadă, care se rostogolește.  La început este mic, nesemnificativ, dar apoi el crește, crește și ajunge să ne dărâme și să-i pună la pământ și pe cei din jurul nostru. Timpul... Îmi aduc aminte de serile de vară de la bunicii mei. Parcă-i văd, cum vorbeau seara și se sfătuiau ce să facă în ziua următoare.  Era un adevărat ritual. Mâine, spunea bunicul meu, dacă nu plouă...facem asta, dar dacă plouă facem.....

Stay in my heart...

Valsul inimii mele.. . Am simțit iubirea așa din tot sufletul, m-am îmbătat cu fericirea, am simțit că trăiesc la cote maxime, mereu pe câte un vârf aproape să cad...și nu am căzut foarte mult timp. Dar viața aceasta grea și păcătoasă m-a tras cumva în vâltoarea ei, m-a prins de degete și m-a aruncat în prăpastie arătându-mi partea urâtă pe care am refuzat permanent să o văd! The beautiful Blue Danube.. . Am fost nevoită să învăț să nu mai cred în oameni, să privesc cu uimire în jurul meu, să aleg cele bune din multe rele...Viața mi-a dat cea mai cruntă lecție, m-a pus la pământ și nu m-a mai lăsat să sper, să zâmbesc și să trăiesc. Am ridicat însă capul și nu am privit decât în față, am căutat să mă încurajez singură și să învăț să sper. Am încercat să văd frumusețea acolo unde nimeni nu o vede. Am ascultat muzica care îmi place și m-am lăsat purtată pe ritmurile muzicii clasice găsindu-mi cuvintele, speranțele distruse, visele uitate în colțul inimii mele și credința puternică. ...