Treceți la conținutul principal

Suntem praf, dar trăim!

Și acum să revenim la gânduri omenești!
Hei! Ești veselă! strigați voi.
Păi da! De ce nu aș fi? Astăzi a fost o zi frumoasă. Așa că...zâmbetul pe buze și...la scris!
Ooo...ziceți voi mirați.
Da, da...oooo! Cred că...veselia se ia!

Se ia? vă strâmbați voi.
Da! Se ia! În fiecare zi primesc veselia de pe chipurile lor și cumva, cumva își face loc în sufletul meu. Așa că da, sunt veselă.
Sunt veselă pentru că astăzi am văzut un cer senin, de azur asemeni ochilor copilului meu.
Sunt veselă...pentru că astăzi am văzut pomii cum s-au îmbrăcat straie de sărbătoare...galben, roșu, cărămiziu și încă mult, mult verde!
Sunt veselă...pentru că astăzi am cântat împreună cu prietenii mei mici...și am râs cu ei, și ne-am jucat și a fost așa de bine!
Sunt veselă...pentru că respir!

Respiri? vă încruntați voi spre mine.
Da! Respir, merg, reușesc să mănânc, zâmbesc...trăiesc!
Dar...spuneți voi cu glas încet...
Sunt veselă, nu vedeți?  Și trebuie să vă spun ceva să râdeți. Fiți atenți.
Da, da suntem, îmi zâmbiți voi așa...senin.
Deci...( râd!) ce credeți că am început să fac eu în săptămâna aceasta?

Uimește-ne! râdeți și voi.
Păi...sport! Eu! ( râd!) care sunt antitalent la sport, am început! Dar să mă vedeți...(râd din tot sufletul) că fac sport vreo 3 minute și iau o pauză bine meritată, să nu cumva să ard prea multe calorii! Și să le vedeți fața celor care se zdobesc că zici că e sfârșitul lumii! Păi cum să nu râd! Dar...nu mă las! Fac sport, puțin cei drept, dar e un început. ( spun eu tare, tare mândră de mine!)
E... și încă ceva...e bandă de alergat, nu? Eu...așa de frumos mă plimb pe ea să nu cumva să-mi zboare inima de la loc! Sunt cea mai tare!

Normal, ziceți voi râzând în hohote.
Deci...sunt veselă, pentru că mă mișc, pentru că pot ajuta oamenii, pentru că trăiesc între oameni, pentru că am prieteni care mi-au spus în serile trecute: Trecem peste toate, împreună!
A fost cam așa un balsam pentru sufletul meu.
Sunt veselă, pentru că pot face cadouri, sunt veselă pentru că-mi pot face cadouri!

Asta da! râdeți voi zgomotos.
Da...sunt veselă, de o veselie molipsitoare care trece prin rândurile mele și se îndreaptă direct spre sufletul vostru și îl face să zâmbească.
Da...sunt veselă, chiar dacă foarte obosită și ...
Astăzi vă zic așa cum prietena mea dragă mi-a spus cu o săptămână în urmă, privindu-mă:
Suntem praf, dar încă...trăim!
Deci...trăiesc dragii mei, trăiesc!
Și sunt veselă pentru că pot respira, că pot merge la muncă, că pot scrie, că pot să-mi opresc privirea pe chipurile dragi ale copiilor mei.
 
Pentru voi,
            Eu.

***
Pentru voi câteva poze făcute de mine în zilele trecute.
Zic eu că sunt reușite. ( așa mă mândresc!)

Imagini spectaculoase la ieșire din peștera Muierii.
O peșteră de o frumusețe aparte...
M-am tot gândit în zilele acestea câte locuri frumoase avem în țara aceasta și nu le punem în valoare. Oare ce s-ar întâmpla dacă s-ar cunoaste?
 Da...e un gând care-l am din vară când am călătorit pentru toți cei 18 ani!
Dar a început să devină obicei și chiar sunt mândră de mine, pentru că am început să fiu curioasă, ceea ce uitasem cu desăvârșire...
Am început să citesc mai mult.
Apropo de asta e chiar interesantă cartea Testamenul lui Abraham. E așa...punerea în scenă a detaliilor într-un fel în care să te incite să cauți, să gândești, să corelezi informațiile primite. Da, cred că de foarte mult timp nu am mai citit o astfel de carte.
Dar încă citesc, mai am, așa că o să vă mai scriu despre ea.
Până atunci o să vă mai pun o poză cu o poartă frumoasă care chiar m-a impresionat.
Frumoasă, nu?
Superbă, șoptiți voi, superbă...
Da...
               Eu.







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...

Timișoara-Orașul Verde

Ș i am plecat la drum prin țara mea minunată. Bucuria și liniștea sufletului meu se reflectă pe chipul meu la fiecare călătorie. Sunt fericită când călătoresc. Simt că toată povara de pe umeri dispare și nu-mi rămâne decât seninătatea descoperirilor locurilor. T imișoara nu a fost pe listă, dar uneori viața ne face surprize plăcute. A fost o decizie de un minut și nu regret pentru că m-am îndrăgostit de acest oraș. E atât de frumos că mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. Eu!? Vă dați seama? Bună treabă! ar spune unul dintre prietenii mei. C u ce să încep? Cu începutul! râdeți voi. Oooo da! Se "pune" dacă de data aceasta vă încânt cu mai multe poze făcute de mine? Da...da! șoptiți voi cu zâmbetul până la urechi. C ând am pășit în Piața Victoriei sau Piața Operei am rămas fără cuvinte. E imensă, e aerisită, e superbă.Copilul din mine a observat imediat străduța cochetă din apropierea Operei, cea cu umbrelele. I maginație și culoare! Bucurie pe chipurile vizitatorilo...