Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău.
Deseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare.
Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine.
Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău.
Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta.
S-a șters. Delete.
Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile.
Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău.
În timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară.
De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur.
Când primești pe altcineva în sufletul tău...
Știi.
Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela,
ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții tale.
Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul celui din fața ta.
Cum ai putea să-l faci să râdă?
Cum ai putea să-l faci fericit?
Cum ai putea să concurezi cu cel care a distrus totul?
Ești capabil de sacrificiu? Pentru că ai nevoie de toată răbdarea din lume pentru a reuși să faci parte din viața acestuia. Și nu numai răbdare...Înțelegere, empatie. Iubire, multă iubire.
Ești capabil să accepți tăcerea din sufletul celuilalt?
Poți să-ți depășești limitele și să iubești fără să ceri?
Fără să ai pretenții? Fără să ai așteptări și frustrări?
Nimic nu e mai greu în viața aceasta decât să crezi în permanență că acela de lângă tine își caută doar propria mulțumire. Că gândul lui e undeva departe de tine. Iar inima...s-a dus și dusă a fost.
Timpul...
Nu mai avem timp.
Clipele se perindă prin fața ta și degeaba încerci să oprești totul că nu vei reuși.
Timpul este cel care ne determină de cele mai multe ori să stăm în fața sorții și să "ne certăm" cu ea.
Să furăm clipe...
Fericite. Intense. Ascunse apoi în pustiul sufletului.
Pline de veselie. Duioșie.
Pline de vise.
Să adunăm în palme amintiri plăcute, alături de persoana iubită și să le presărăm pe...
...tăcerea din suflet.
Pentru voi,
Pentru ...,
doar T. A.
Deseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare.
Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine.
Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău.
Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta.
S-a șters. Delete.
Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile.
Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău.
În timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară.
De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur.
Când primești pe altcineva în sufletul tău...
Știi.
Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela,
ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții tale.
Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul celui din fața ta.
Cum ai putea să-l faci să râdă?
Cum ai putea să-l faci fericit?
Cum ai putea să concurezi cu cel care a distrus totul?
Ești capabil de sacrificiu? Pentru că ai nevoie de toată răbdarea din lume pentru a reuși să faci parte din viața acestuia. Și nu numai răbdare...Înțelegere, empatie. Iubire, multă iubire.
Ești capabil să accepți tăcerea din sufletul celuilalt?
Poți să-ți depășești limitele și să iubești fără să ceri?
Fără să ai pretenții? Fără să ai așteptări și frustrări?
Nimic nu e mai greu în viața aceasta decât să crezi în permanență că acela de lângă tine își caută doar propria mulțumire. Că gândul lui e undeva departe de tine. Iar inima...s-a dus și dusă a fost.
Timpul...
Nu mai avem timp.
Clipele se perindă prin fața ta și degeaba încerci să oprești totul că nu vei reuși.
Timpul este cel care ne determină de cele mai multe ori să stăm în fața sorții și să "ne certăm" cu ea.
Să furăm clipe...
Fericite. Intense. Ascunse apoi în pustiul sufletului.
Pline de veselie. Duioșie.
Pline de vise.
Să adunăm în palme amintiri plăcute, alături de persoana iubită și să le presărăm pe...
...tăcerea din suflet.
Pentru voi,
Pentru ...,
doar T. A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu