Treceți la conținutul principal

La mulți ani!

Am revenit!
Cam greu cei drept, dar important e că sunt aici! Nu?
Între timp am sărbătorit doi ani de bloggerit. Cu gândul, că de scris...nu am avut timp!
M-am tot întrebat în perioada aceasta cum se face că nu deschid unealta de scris și să mă joc puțin. Dar mi-am dat seama că încet, dar sigur ( cum îi place fratelui meu să spună!!!) am început să fac tot felul de activități și astfel programul meu a ajuns la cote îngrijorătoare. Of! Măcar dacă aș putea afirma că merită! Dar îmi dau seama că vrând nevrând ajung iarăși în acel cerc vicios din care m-am chinuit să ies. Și cu ce efort...nu mai spun de sacrificiul uriaș...

Dar...să trecem la lucruri mai vesele, că triste slavă Domnului v-am scris destule în ultimii doi ani. Vă vine să credeți? Doi ani...Sincer, mie nu prea. Uneori deschid și citesc și spun cine este cea care tot scrie, că parcă nu sunt eu! ( râd din tot sufletul)
Apoi îmi spun: ba sunt eu!
Eu? se întreabă o voce de acolo din adâncul sufletului.
Și-mi răspund, cam așa cu mândrie, da Eu.
"Eu cea care habar nu aveam să vorbesc,
Eu care habar nu aveam să scriu, Eu care eram vai de capul meu..."
Grele cuvinte, care mi-au sfâșiat sufletul, care mi l-au înfierat pentru totdeauna.
Știu însă, astăzi, că nimic din ce spun ceilalți despre tine nu contează, fie că te laudă fie că te jignesc.
Contează numai și numai ce crezi tu.
Iar noi, fiecare, suntem capabili să vedem ce fel de oameni suntem și putem într-un fel sau altul să doborâm fiecare obstacol.

Atunci când încrederea ta prinde contur, ai aripi să zbori.
Pare ciudat, știu, pentru că vorbesc atât de des de aripile acestea de zbor, dar poți zbura în diferite moduri: în gând, în vis, în dragoste, în dor...
Important să-ți lași mintea să zboare.
Dar și ai capacitatea de a dori să zbori.

Mi-a fost dor de voi.
Poate pare ciudat, dar sunt convinsă că uneori cuvintele schimbă vieți.
Sper, cred că acestea vor schimba vieți.
Mi s-a întâmplat în decursul timpului să rostesc cuvinte, să vreau să ajut și să greșesc. Și astăzi mă doare sufletul pentru că știu că puteam să tac, sau puteam să abordez problema altfel. Apoi îmi spun că poate doar așa trebuia să fie și gata.

Când am început să scriu, am scris pentru mine.
Apoi, cu cât a trecut timpul mi-am dat seama că povestea mea e asemănătoare cu povestea a mii, milioane de femei...și atunci am realizat că poate, undeva, cineva va lupta pentru dreptul de a fi fericit doar pentru simplu fapt că a înțeles sau a învățat din exemplul meu.

Știți în perioada aceasta în care nu am scris( aproape 2 luni!!!) m-am tot gândit să schimb ceva.
Să mă prezint...
Să schimb înfățișarea blogului...
Să schimb numele...
Nu pot și gata!

Numele e ceea ce mă reprezintă.
Am început să scriu în cel mai amar moment al vieții mele, iar tehnologia m-a ajutat să-mi îndeplinesc visul!
Înfățișarea blogului...e simpatică, ca mine! ( scuze. Mi-au cam murit lăudătorii în ultima vreme!!!)
Și de prezentat...
Păi mă prezint în fiecare cuvânt în fiecare sunet, în fiecare literă așternută pe foaia aceasta albă din fața mea. Sunt EU!

Eu, fata cu flori în păr!
Cea care zâmbește spre nori și aduce soarele,
cea care se învelește în vânt și călătorește,
Cea care îmbrățișează pământul reavăn și își ia energia,
cea care se joacă cu nori făcând acadele ...
Doar Eu!

Astăzi, cu o întârziere de vreo 2 săptămâni,
La mulți ani Tehnologie Amară!!!!
La mulți ani, mie!

Pentru voi,
                Fata cu flori în păr.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...