Lumina Crăciunului...1

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu speranță.
Speranța...
Există încă bunătatea în oameni.
Există încă dorința de a face bine.
Nu la toți, să ne înțelegem, dar sunt!
Ce poate fi mai frumos în această perioadă, decât să vezi în jurul tău oameni care au pregătit cu atâta drag cadourile de Crăciun pentru Valea Plopului.

Suntem aproape de final...
Am avut zile bune, dar și zile în care nu a ieșit nimic. Nu am disperat. Suntem foarte aproape să ne atingem obiectivul: 280 de pachete cu dulciuri, șosete, mănuși. Și câte o jucărie strecurată de copii, chiar dacă i-am rugat să nu... Îmi vine să râd. Aici e ...bunătatea.

Pe lângă acestea și obiecte de igiena personală și altele.
Trebuie să vă spun că a fost un pariu cu mine. Încă mai am 4 zile, dar e ok. Sunt în grafic.

Obosită?
Nici nu mai contează.
Oboseala...după ziua de sâmbătă.

Pentru voi,
T. A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Citiți mai multe

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...

Citiți mai multe

Dimineață superbă de august...

Verde crud împletit cu roua dimineții... Liniște ...De mult mi-am dorit liniștea aceasta. Iată-mă în tren! De data aceasta nu mai am caietul și stiloul, direct unealta de scris, pentru că nu mai am timp să scriu! Ciudat, timpul se comprimă atunci când reușești să faci fel de fel de lucruri. Dacă în urmă cu o lună vă scriam de călătoria mea în tren, de faptul că doar eu eram cu un caiet în care scriam, iată-mă astăzi în alt tren mergând mai departe... În fața mea însă, un cuplu simpatic de englezi! A dat norocul peste mine! Eu și engleza mea! Râde Cineva de mine, așa cum eu m-am distrat ieri de povestea aceea simpatică! Dar...ce credeți ce face doamna cu o ținută tipic englezească? Păi...și-a scos un caiet și își notează impresiile în el. Am tras cu ochiul ( nu-i frumos, dar nu m-am putut abține! Nu m-am holbat, așa...discret!) și are și desene cu locurile prin care a trecut! Eeee... Așa că de data aceasta... frumusețea locurilor o văd în priv...

Citiți mai multe

Tehnologie Amară

Faceți căutări pe acest blog