Lumina Crăciunului...1

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu speranță.
Speranța...
Există încă bunătatea în oameni.
Există încă dorința de a face bine.
Nu la toți, să ne înțelegem, dar sunt!
Ce poate fi mai frumos în această perioadă, decât să vezi în jurul tău oameni care au pregătit cu atâta drag cadourile de Crăciun pentru Valea Plopului.

Suntem aproape de final...
Am avut zile bune, dar și zile în care nu a ieșit nimic. Nu am disperat. Suntem foarte aproape să ne atingem obiectivul: 280 de pachete cu dulciuri, șosete, mănuși. Și câte o jucărie strecurată de copii, chiar dacă i-am rugat să nu... Îmi vine să râd. Aici e ...bunătatea.

Pe lângă acestea și obiecte de igiena personală și altele.
Trebuie să vă spun că a fost un pariu cu mine. Încă mai am 4 zile, dar e ok. Sunt în grafic.

Obosită?
Nici nu mai contează.
Oboseala...după ziua de sâmbătă.

Pentru voi,
T. A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Citiți mai multe

Dacă aș fi...

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu. A m lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „ Of, iarăși ai uitat de blog!” U n alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți 😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul. Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă. Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaip...

Citiți mai multe

Aventura învățării...

" Aya închide încet ușa și zgomotul vijeliei rămâne afară... Nu știe ce să facă, se uită în tăcere la prietenul ei care a străbătut atâta drum... Se duce în tăcere spre fotoliul ei preferat, cel verde, se așează... ghemuindu-se ca un copil și se acoperă. Inevitabil tremură...Nu știe de ce, doar mintea care caută febrilă un răspund își dă seama că din cauza emoției revederii... Se uită doar și nu scoate un cuvânt... Ascultă cum povestește, cum explică, cum râde și cum dă din mâini în timp ce încearcă să-i spună cum s-a rătăcit și cât de greu a găsit drumul spre...ea! Îl privește trist și mintea, mintea ei nu poate decât să spună: De ce? De ce...acum? Apoi închide ochii și lasă inima și mintea să se întretaie, să gândească împreună, să-și spună ideile, să se hotărască ce va face mai departe... Nu știe... Tresare! Fruntea ei e mângâiată...ușor, parcă vrând să-i ia gândurile și să i le arunce departe... E...liniște! Furtuna s-a potolit și cerul s-a înseninat!" Înv...

Citiți mai multe

Tehnologie Amară

Faceți căutări pe acest blog