Treceți la conținutul principal

Gânduri în noapte

Ieri a fost cea mai " tare" știre.
Să îi ia pe bunicii noștri și să-i carantineze.
Doamnee...
Normal că am făcut glume. Haz de năcaz.
Nu am spus eu:
No, te duce la hotel! Ia te uită, nu-i duce numai pe sparangheliști, vă duce și pe voi. S-or gândit,  săracii, că ați muncit destul și acum aveți nevoie de 3 luni de concediu.🙂🙂🙂

Nu am rezistat. 
Sincer.
Nu am putut să mă abțin.
Cum să spui așa ceva? Cum?
Îmi imaginam oamenii în vârstă de la țară care muncesc de dimineață până seara,  că au gospodărie și copii fie sunt la oraș, fie prin țări străine, cum sunt luați și duși la un hotel.🤔
Vai de noi!

Cum să se atingă de bunicii noștri,  care de 30 de zile ies 2 ore pe zi, dacă ies. Unii nu au ieșit deloc, de frică.
Nu sunt convinsă că e bine. Imunitatea lor e la pământ. Copii la fel. Stau de 40 de zile.
Dar cine sunt eu ca să-mi dau cu părerea?
Ei, na. 
Azi au schimbat tot. Bla, bla...
Bla.

Fără cuvinte.
Sper să nu se mai joace cu nervii oamenilor, că astăzi eu nu am mai râs când mama m-a întrebat: Vrei să scapi de mine?
Normal că nu, i-am răspuns.  
Vai mie.
Am lăsat-o așa și m-am făcut nevăzută printr-o altă cameră. Dă-ne Doamne răbdare.

Pentru voi,
      T. A.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t

Povestea unei cești de cafea

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Prietena mea îmi spunea zilele trecute că orice problemă are o rezolvare. Și sunt convinsă de asta. Doar că timpul...până la rezolvare  e greu. Revenind asupra ultimului articol... Fiecare loc are amprenta celor care stau acolo. E foarte greu să ștergi o "amprentă" Știu acest lucru pentru că eu am încercat ani de zile să fac asta.🙂 Intr-un final, am crezut că am reușit,  dar nu a fost să fie. Am plecat și am luat-o de la capăt.  Uite-așa! Despre acest lucru am citit un articol ieri, foarte interesant scris de un biolog renumit. Dacă retin bine, titlul era ceva de genul: Nu ești cine crezi că ești. Simpatică teorie. Demonstrată de altfel. Te pune cu totul pe gânduri. Dar despre ea...într-o altă seară. În seara aceasta : Povestea unei cești de cafea. O poveste spusă de marele părinte Arsenie Boca. Noi, cei din România,  știm cine este. Pentru cei din afara țării care citiți: părintele Arsenie este un mare sfânt

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat