Treceți la conținutul principal

Gânduri în noapte

Ieri a fost cea mai " tare" știre.
Să îi ia pe bunicii noștri și să-i carantineze.
Doamnee...
Normal că am făcut glume. Haz de năcaz.
Nu am spus eu:
No, te duce la hotel! Ia te uită, nu-i duce numai pe sparangheliști, vă duce și pe voi. S-or gândit,  săracii, că ați muncit destul și acum aveți nevoie de 3 luni de concediu.🙂🙂🙂

Nu am rezistat. 
Sincer.
Nu am putut să mă abțin.
Cum să spui așa ceva? Cum?
Îmi imaginam oamenii în vârstă de la țară care muncesc de dimineață până seara,  că au gospodărie și copii fie sunt la oraș, fie prin țări străine, cum sunt luați și duși la un hotel.🤔
Vai de noi!

Cum să se atingă de bunicii noștri,  care de 30 de zile ies 2 ore pe zi, dacă ies. Unii nu au ieșit deloc, de frică.
Nu sunt convinsă că e bine. Imunitatea lor e la pământ. Copii la fel. Stau de 40 de zile.
Dar cine sunt eu ca să-mi dau cu părerea?
Ei, na. 
Azi au schimbat tot. Bla, bla...
Bla.

Fără cuvinte.
Sper să nu se mai joace cu nervii oamenilor, că astăzi eu nu am mai râs când mama m-a întrebat: Vrei să scapi de mine?
Normal că nu, i-am răspuns.  
Vai mie.
Am lăsat-o așa și m-am făcut nevăzută printr-o altă cameră. Dă-ne Doamne răbdare.

Pentru voi,
      T. A.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Dacă aș fi...

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu. A m lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „ Of, iarăși ai uitat de blog!” U n alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți 😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaip...

Aventura învățării...

" Aya închide încet ușa și zgomotul vijeliei rămâne afară... Nu știe ce să facă, se uită în tăcere la prietenul ei care a străbătut atâta drum... Se duce în tăcere spre fotoliul ei preferat, cel verde, se așează... ghemuindu-se ca un copil și se acoperă. Inevitabil tremură...Nu știe de ce, doar mintea care caută febrilă un răspund își dă seama că din cauza emoției revederii... Se uită doar și nu scoate un cuvânt... Ascultă cum povestește, cum explică, cum râde și cum dă din mâini în timp ce încearcă să-i spună cum s-a rătăcit și cât de greu a găsit drumul spre...ea! Îl privește trist și mintea, mintea ei nu poate decât să spună: De ce? De ce...acum?  Apoi închide ochii și lasă inima și mintea să se întretaie, să gândească împreună, să-și spună ideile, să se hotărască ce va face mai departe... Nu știe... Tresare! Fruntea ei e mângâiată...ușor, parcă vrând să-i ia gândurile și să i le arunce departe... E...liniște!  Furtuna s-a potolit și cerul s-a înseninat!" Înv...