Gânduri în noapte

Ieri a fost cea mai " tare" știre.

Să îi ia pe bunicii noștri și să-i carantineze.

Doamnee...

Normal că am făcut glume. Haz de năcaz.

Nu am spus eu:

No, te duce la hotel! Ia te uită, nu-i duce numai pe sparangheliști, vă duce și pe voi. S-or gândit, săracii, că ați muncit destul și acum aveți nevoie de 3 luni de concediu.🙂🙂🙂

Nu am rezistat.

Sincer.

Nu am putut să mă abțin.

Cum să spui așa ceva? Cum?

Îmi imaginam oamenii în vârstă de la țară care muncesc de dimineață până seara, că au gospodărie și copii fie sunt la oraș, fie prin țări străine, cum sunt luați și duși la un hotel.🤔

Vai de noi!

Cum să se atingă de bunicii noștri, care de 30 de zile ies 2 ore pe zi, dacă ies. Unii nu au ieșit deloc, de frică.

Nu sunt convinsă că e bine. Imunitatea lor e la pământ. Copii la fel. Stau de 40 de zile.

Dar cine sunt eu ca să-mi dau cu părerea?

Ei, na.

Azi au schimbat tot. Bla, bla...

Bla.

Fără cuvinte.

Sper să nu se mai joace cu nervii oamenilor, că astăzi eu nu am mai râs când mama m-a întrebat: Vrei să scapi de mine?

Normal că nu, i-am răspuns.

Vai mie.

Am lăsat-o așa și m-am făcut nevăzută printr-o altă cameră. Dă-ne Doamne răbdare.

Pentru voi,

T. A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Citiți mai multe

Surprizele toamnei..

Cu pași mărunți dar siguri, ajung la cinci luni de activitate. Mie sincer nu îmi vine să cred, e visul meu de ani de zile. Astăzi am râs singură pentru că mi-am dorit așa de mult să scriu și ani de zile nu am făcut-o, iar astăzi am al doilea blog! Viața aceasta plină de surprize frumoase! M-am maturizat e sigur lucrul acesta, am realizat cât de valoroasă este viața pentru oameni, am realizat cât de important este să poți să-ți strângi copilul la piept, am realizat cât de mare poate fi o durere sufletească...Dar în același timp sufletul, inima, mintea mea s-au întărit, s-au transformat. Sunt tot eu, dar mult mai determinată în tot ceea ce fac! Uneori mă surprind pe mine cu rândurile mele... E ceea ce simt, sau am simțit, sau voi simții, transpus în cuvinte. Poate de aceea impresionează. Nu știu. Scrisul a devenit ceva...ușor, plăcut și necesar. Nu-mi găsesc locul dacă nu aștern cuvintele pe hârtie. Astăzi am ceva deosebit pentru voi...din capitolul 4 al cărții mele: "Călăt...

Citiți mai multe

La înălțime-Borsec

Î ntr-o țară în care frumusețea naturii se întretaie cu bogățiile ei naturale, ai posibilități multiple de a fugi de stresul cotidian. Tot mai mulți oameni caută liniștea în destinații uitate parcă de lume, într-o frumusețe care-ți taie respirația. Sunt locuri în care energia negativă acumulată în decursul unei săptămâni de muncă, dispare. În care liniștea pune stăpânire pe sufletul tău, iar speranța, zâmbetul și fericirea își fac iarăși simțită prezența în mintea și inima ta. N e-am luat rucsacul în spate și am evadat în munții atât de spectaculoși ai României. Urcușul nu a fost unul ușor, dar buna-dispoziție, glumele prietenești, ajutorul necondiționat, pauza de apă, Borsec, normal, ne-au dus pe crestele munților, la înălțime. C ând am ajuns în vârf și ne-am așezat pentru a ne trage sufletul, am simțit măreția priveliștii care ni se descoperea în fața ochilor. Sentimentele sunt contradictorii, de mândrie că ai reușit să ajungi la înălțime, de frică de spațiul imens de sub tine,...

Citiți mai multe

Tehnologie Amară

Faceți căutări pe acest blog