Treceți la conținutul principal

Decizii

Am învățat în decursul anilor că deciziile ne aparțin. Uneori sunt decizii bune, alteori greșite total, dar ale noastre sunt! Trebuie să ne lovim de ele ca să putem învăța.
Poate de aceea e important să lăsăm copilul cât de mic e, să ia decizii singur. E atat de greu însă, ca părinte, să faci asta! Mai ales într-o societate ca a noastră plină de prejudecăți și de concepții de viață greșite.

Eu, am luat de multe ori decizii greșite, doar că îmi dau seama singură că nu vreau să învăț!
Și o să vă spun motivul pentru care am refuzat de atâtea ori să învăț din greșelile mele. Nu pentru că sunt încăpățânată, nu...( poate puțin!!!!) Pentru că eu cred în BUNĂTATEA care se găsește în OM!

Mă uit la om, orice om pe care îl cunosc și caut bunătatea. Și o văd și o cred și fac tot posibilul să reușesc să vadă și omul acea bunătate...Dar parcă au ochii închiși și nu vor! Parcă dimpotrivă nu știu cum să îmi arate răutatea din ei!

Primesc și răutatea că nu am de ales, dar sufăr, sufăr îngrozitor. Sufăr când văd că cel de lângă mine mă tratează atât de urât...Poate chiar aș trece mai ușor dacă...și-ar da seama de suferință, dar nepăsarea, nesimțirea...e chiar prea mult!

M-am frământat mult, ani nu zile! M-am frământat încercând să găsesc soluții, dar nu am găsit!
Acum, în sfârșit, îmi dau seama că soluția era așa de simplă! O soluție pe care o știe și un copil mic aceea de a zice simplu și la obiect: La revedere!

Încerc să vă zic că nu e normal pentru nimeni, bărbat sau femeie să rămână într-o căsnicie dacă nu mai exista înțelegere. Nu mai trageți de timp! Timpul nu se întinde, timpul trece, clipă cu clipă, iar voi îmbătrâniți. Toată viața s-a dus! Pentru ce? Pentru că vrei să vadă ceilalți ce perfecți sunteți și ce bine vă potiviți? Pe oameni...nu-i interesează de fapt!

Nu. Nu merită efortul.
E greu să iei decizia. E greu să vezi privirile din jurul tău. Toți te acuză, că nu faci efort să salvezi căsătoria. Toți!
Până când iei hotărârea te întrebi de sute de ori dacă e bine, dacă nu trebuia să mai încerci.
Și după ce ai lua-o, tot te frămânți...

Eu am luat decizia...E grea...E cumplită...
Nu știu dacă e bine...
Dar trebuia să o iau...
Acum...ce o să fie, o să fie!

Ultimele zile le-am petrecut la munte într-un peisaj de vis. O să vă mai pun poze de acolo în zilele următoare. Acolo am reușit să termin povestea. Povestea aceea pe care mi-am dorit să o scriu de ani de zile!
Când am scris "Vânt de primăvară"și "Strop de fericire" am gândit o poveste simplă de dragoste care să dureze trei zile, așa ca o minune!
Dar viața mi s-a dat peste cap și...acum îmi dau seama că povestea trebuie să fie altfel.

Așa că...în zilele următoare o să citiți...pas cu pas întâmplări: unele frumoase, unele dureroase, unele simpatice...așa cum îmi vin în gând și minte.
Dorința mea cea mai mare e să le strâng toate într-o carte, dar asta rămâne de văzut dacă se va întâmpla sau nu. E o provocare pentru mine și sper să iasă!

Revenind la decizii...să nu ezitați să plecați atunci când vedeți că în familia voastră nu mai există iubire, sinceritate, afecțiune și dorința de a-i face bine celui de lângă tine.

Noapte bună, dragii mei!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...