Treceți la conținutul principal

Decizii

Am învățat în decursul anilor că deciziile ne aparțin. Uneori sunt decizii bune, alteori greșite total, dar ale noastre sunt! Trebuie să ne lovim de ele ca să putem învăța.
Poate de aceea e important să lăsăm copilul cât de mic e, să ia decizii singur. E atat de greu însă, ca părinte, să faci asta! Mai ales într-o societate ca a noastră plină de prejudecăți și de concepții de viață greșite.

Eu, am luat de multe ori decizii greșite, doar că îmi dau seama singură că nu vreau să învăț!
Și o să vă spun motivul pentru care am refuzat de atâtea ori să învăț din greșelile mele. Nu pentru că sunt încăpățânată, nu...( poate puțin!!!!) Pentru că eu cred în BUNĂTATEA care se găsește în OM!

Mă uit la om, orice om pe care îl cunosc și caut bunătatea. Și o văd și o cred și fac tot posibilul să reușesc să vadă și omul acea bunătate...Dar parcă au ochii închiși și nu vor! Parcă dimpotrivă nu știu cum să îmi arate răutatea din ei!

Primesc și răutatea că nu am de ales, dar sufăr, sufăr îngrozitor. Sufăr când văd că cel de lângă mine mă tratează atât de urât...Poate chiar aș trece mai ușor dacă...și-ar da seama de suferință, dar nepăsarea, nesimțirea...e chiar prea mult!

M-am frământat mult, ani nu zile! M-am frământat încercând să găsesc soluții, dar nu am găsit!
Acum, în sfârșit, îmi dau seama că soluția era așa de simplă! O soluție pe care o știe și un copil mic aceea de a zice simplu și la obiect: La revedere!

Încerc să vă zic că nu e normal pentru nimeni, bărbat sau femeie să rămână într-o căsnicie dacă nu mai exista înțelegere. Nu mai trageți de timp! Timpul nu se întinde, timpul trece, clipă cu clipă, iar voi îmbătrâniți. Toată viața s-a dus! Pentru ce? Pentru că vrei să vadă ceilalți ce perfecți sunteți și ce bine vă potiviți? Pe oameni...nu-i interesează de fapt!

Nu. Nu merită efortul.
E greu să iei decizia. E greu să vezi privirile din jurul tău. Toți te acuză, că nu faci efort să salvezi căsătoria. Toți!
Până când iei hotărârea te întrebi de sute de ori dacă e bine, dacă nu trebuia să mai încerci.
Și după ce ai lua-o, tot te frămânți...

Eu am luat decizia...E grea...E cumplită...
Nu știu dacă e bine...
Dar trebuia să o iau...
Acum...ce o să fie, o să fie!

Ultimele zile le-am petrecut la munte într-un peisaj de vis. O să vă mai pun poze de acolo în zilele următoare. Acolo am reușit să termin povestea. Povestea aceea pe care mi-am dorit să o scriu de ani de zile!
Când am scris "Vânt de primăvară"și "Strop de fericire" am gândit o poveste simplă de dragoste care să dureze trei zile, așa ca o minune!
Dar viața mi s-a dat peste cap și...acum îmi dau seama că povestea trebuie să fie altfel.

Așa că...în zilele următoare o să citiți...pas cu pas întâmplări: unele frumoase, unele dureroase, unele simpatice...așa cum îmi vin în gând și minte.
Dorința mea cea mai mare e să le strâng toate într-o carte, dar asta rămâne de văzut dacă se va întâmpla sau nu. E o provocare pentru mine și sper să iasă!

Revenind la decizii...să nu ezitați să plecați atunci când vedeți că în familia voastră nu mai există iubire, sinceritate, afecțiune și dorința de a-i face bine celui de lângă tine.

Noapte bună, dragii mei!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…