Treceți la conținutul principal

Dragoste...pe apucate!



Frica...frica e cea mai cumplită!
Frica de un nou început, frica de cei din jurul tău, frica de problemele pe care trebuie să le rezolvi tu și nu cel care până atunci era lângă tine, frica e cea care provoacă o așa de mare tulburare a sufletului încât uiți de încercarea în sine, care de fapt nici nu e așa de grea...

Mai este ceva...dorința celuilalt de a intimida. Aici nu e vorba dacă e bărbat sau femeie, ci doar cel care în căsnicie a fost mai "puternic", acela crede că poate intimida în continuare...
Și uneori reușește. Te determină să crezi că nu ești în stare de nimic, că nu o să reușești fără el, sau fără ea! E ciudat...am crezut întotdeauna că doar femeia este cea care suferă, cea înșelată, cea care este ascultătoare, mama care se dăruiește pentru familia ei, nu am putut vedea altfel lucrurile...
Dar viața mi-a arătat că m-am înșelat încă o dată! Există superfemeia!!! Cea care conduce totul, cea care înșală, cea care are pretenții la tot și cea care...obține pentru că are tupeu!

E mai greu când tu ești bărbatul care...a avut o astfel de femeie!
Cum să mai ai încredere? Cum să îți mai oferi sufletul? Nu poți să faci asta pentru că...e frica!
Frica de nou, frica de durere, frica de...tot. Poate cineva să te condamne?
NU.
Poate cineva să condamne o femeie care își ia în mâini propria viața și spune într-un moment: Gata! Ajunge! Până aici!
NU.
A...da sunt mulți care dau sfaturi, care spun multe fără să spună ceva concret, dar pe aceștia îi asculți și atât! Trăirea...trăirea dramei unui divorț o știe numai cel care trece prin el. Acela poate da sfaturi, acela te înțelege. Ea sau el nu trebuie să spună nimic, doar să fie acolo, alături de tine și e de ajuns!

Masca...masca pe care ne-o punem pe față...pentru a nu vedea cel de lângă noi cum suntem cu adevărat! Pentru a nu ghici ce simțim, masca e acolo zi de zi...Zâmbetul poate fi o mască! E așa de ușor să ne ascundem, dar atât de greu când ești tu cu tine...Cum poți să te împaci cu viața ta?
E ceea ce îți dorești să faci? Viața ta e mai bună acum, după divorț? Liniștea ta, e cu adevărat liniște?

Dorința de a face ceea ce nu ai făcut atâția ani...e mare. Valorile care te-au ghidat în viață însă nu se schimbă, orice s-ar întâmpla. Ele sunt acolo și nu poate celălalt sau cealaltă să le ia!
Dragoste...pe apucate! Frumoasa expresie! Interesant... Dar dacă în casnicie nu ai fost tu cel sau cea care a vrut dragoste pe apucate, o să faci lucrul acesta acum?
NU!

Dragostea e dragoste, e simțirea celui de lângă tine, e zâmbetul pe care îl aduci celui de lângă tine, e liniștea care o dai celui de lângă tine, e dorința de a-l vedea pe cel de lângă tine că progresează, e bunătate, e bucurie, e...pur și simplu dragoste!
Că e greu de obținut? DA!
Că nu am avut șansa de a o avea în viață? DA...
Că va exista cândva? POATE...

Până atunci....MASCA...e pe chipul meu!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Stay in my heart...

Valsul inimii mele.. . Am simțit iubirea așa din tot sufletul, m-am îmbătat cu fericirea, am simțit că trăiesc la cote maxime, mereu pe câte un vârf aproape să cad...și nu am căzut foarte mult timp. Dar viața aceasta grea și păcătoasă m-a tras cumva în vâltoarea ei, m-a prins de degete și m-a aruncat în prăpastie arătându-mi partea urâtă pe care am refuzat permanent să o văd! The beautiful Blue Danube.. . Am fost nevoită să învăț să nu mai cred în oameni, să privesc cu uimire în jurul meu, să aleg cele bune din multe rele...Viața mi-a dat cea mai cruntă lecție, m-a pus la pământ și nu m-a mai lăsat să sper, să zâmbesc și să trăiesc. Am ridicat însă capul și nu am privit decât în față, am căutat să mă încurajez singură și să învăț să sper. Am încercat să văd frumusețea acolo unde nimeni nu o vede. Am ascultat muzica care îmi place și m-am lăsat purtată pe ritmurile muzicii clasice găsindu-mi cuvintele, speranțele distruse, visele uitate în colțul inimii mele și credința puternică. ...

Maturitate

Sunt momente în viață când nu am cuvinte... Cam rare cei drept, dar sunt. Mă uit spre voi visătoare, cu gândurile mele nebune care nu se opresc nici măcar un moment. Ciudat e că în învălmășala de idei nu pot să mă opresc să gândesc logic! Așa că stau, scriu câteva cuvinte apoi îmi dau seama că nu asta vreau și iarăși mă uit la pagina goala așa...fară să pot face ceva. Știu...întrebarea voastră: "Ce ai pățit?" Răspunsul e așa de simplu: "Nimic. E doar un sentiment al jalei, al tristeții supreme care-mi întuneca sufletul, care-mi duce privirea spre o lume numai de mine știută. E un presentiment? Cine știe. Încerc să nu mă gândesc prea mult, dar..." Cât de uimitoare este viața aceasta. Am impresia de multe ori că te întoarce pe toate părțile, te scutură și apoi aproape te lasă lat! Doar că atunci când te poți ridica de la pământ ești cu mult mai curat decât ai fost înainte! Și atunci mă întreb oare era nevoie de zguduitura aceasta? Fiecare moment din per...