Treceți la conținutul principal

Dragoste...pe apucate!



Frica...frica e cea mai cumplită!
Frica de un nou început, frica de cei din jurul tău, frica de problemele pe care trebuie să le rezolvi tu și nu cel care până atunci era lângă tine, frica e cea care provoacă o așa de mare tulburare a sufletului încât uiți de încercarea în sine, care de fapt nici nu e așa de grea...

Mai este ceva...dorința celuilalt de a intimida. Aici nu e vorba dacă e bărbat sau femeie, ci doar cel care în căsnicie a fost mai "puternic", acela crede că poate intimida în continuare...
Și uneori reușește. Te determină să crezi că nu ești în stare de nimic, că nu o să reușești fără el, sau fără ea! E ciudat...am crezut întotdeauna că doar femeia este cea care suferă, cea înșelată, cea care este ascultătoare, mama care se dăruiește pentru familia ei, nu am putut vedea altfel lucrurile...
Dar viața mi-a arătat că m-am înșelat încă o dată! Există superfemeia!!! Cea care conduce totul, cea care înșală, cea care are pretenții la tot și cea care...obține pentru că are tupeu!

E mai greu când tu ești bărbatul care...a avut o astfel de femeie!
Cum să mai ai încredere? Cum să îți mai oferi sufletul? Nu poți să faci asta pentru că...e frica!
Frica de nou, frica de durere, frica de...tot. Poate cineva să te condamne?
NU.
Poate cineva să condamne o femeie care își ia în mâini propria viața și spune într-un moment: Gata! Ajunge! Până aici!
NU.
A...da sunt mulți care dau sfaturi, care spun multe fără să spună ceva concret, dar pe aceștia îi asculți și atât! Trăirea...trăirea dramei unui divorț o știe numai cel care trece prin el. Acela poate da sfaturi, acela te înțelege. Ea sau el nu trebuie să spună nimic, doar să fie acolo, alături de tine și e de ajuns!

Masca...masca pe care ne-o punem pe față...pentru a nu vedea cel de lângă noi cum suntem cu adevărat! Pentru a nu ghici ce simțim, masca e acolo zi de zi...Zâmbetul poate fi o mască! E așa de ușor să ne ascundem, dar atât de greu când ești tu cu tine...Cum poți să te împaci cu viața ta?
E ceea ce îți dorești să faci? Viața ta e mai bună acum, după divorț? Liniștea ta, e cu adevărat liniște?

Dorința de a face ceea ce nu ai făcut atâția ani...e mare. Valorile care te-au ghidat în viață însă nu se schimbă, orice s-ar întâmpla. Ele sunt acolo și nu poate celălalt sau cealaltă să le ia!
Dragoste...pe apucate! Frumoasa expresie! Interesant... Dar dacă în casnicie nu ai fost tu cel sau cea care a vrut dragoste pe apucate, o să faci lucrul acesta acum?
NU!

Dragostea e dragoste, e simțirea celui de lângă tine, e zâmbetul pe care îl aduci celui de lângă tine, e liniștea care o dai celui de lângă tine, e dorința de a-l vedea pe cel de lângă tine că progresează, e bunătate, e bucurie, e...pur și simplu dragoste!
Că e greu de obținut? DA!
Că nu am avut șansa de a o avea în viață? DA...
Că va exista cândva? POATE...

Până atunci....MASCA...e pe chipul meu!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…