Treceți la conținutul principal

O țară...de vis!



O zi grea...
O zi plină de tristețe, o tristețe pe care o am în suflet și pe care nu pot să o scot...
O zi în care caut cu înfrigurare o amintire cât de mică ca să-mi aducă alinare, dar nu găsesc! E ciudat cum masca e acolo pe fața mea, dar sunt momente în care tristețea răzbate prin ea și toți se uită la mine și nu știu ce să zică, nu știu cum să facă să mă determine să zâmbesc...

Ascult muzică...clapele, prietenele mele din copilărie! Sunetele vrăjite ale pianului au darul acela magic de a mă liniști...dar astăzi până și ele parcă mă părăsesc.
Astăzi sunt omul părăsit...dar nu mă mai întreb de ce, ci doar știu că sunt... Sentimentul este atât de puternic încât mă uit în gol și aș vrea să pot plânge, dar nu, lacrimile nu mai izvorăsc, aș vrea să strig, dar vocea nu vrea să se audă, aș vrea să plec, dar nu știu unde...

Locul fără gânduri e tot acolo mă așteaptă, dar despărțirea de el e așa dureroasă încât mai bine îl evit...
Când pleci de acolo...îți lași sufletul pe dealurile line, pe poteca care duce spre pădure, pe iarba crudă pe care o atingi cu picioarele desculțe, pe lacul în care înoată peștii, pe florile pomilor îmbrăcați de sărbătoare, pe pământul de acasă încărcat cu atâta energie...pozitivă!

Dar melodia...melodia pe care o ascult iarăși și iarăși îmi face gândul să zboare la locul plin de magie în care pământul se întâlnește cu cerul, în care norii se apleacă peste pomii zâmbitori...în care soarele zâmbește spre oamenii care se grăbesc să pregătescă pământul pentru a semăna...

Am fost întrebat dacă locul acesta există...DA! Există!
Într-o țară frumoasă, cu locuri de vis, cu oameni frumoși, care încă mai pot visa că într-o zi o să fie bine!
Melodia...melodia mă duce cu gândul la reîntoarcerea acasă...la oamenii care au plecat departe în căutarea BINELUI, dar care asemeni mie astăzi, tânjesc după locul natal, după pământul strămoșilor, după liniștea și fericirea pe care nu o simt decât atunci când umblă desculți....ACASĂ!

Am fost întrebat...de ce tehnologie...
Pentru că orice lucru pe care vrei să-l faci presupune muncă, presupune alegerea metodelor , a operațiilor, a procedeelor...pentru a ajunge la produsul final.
Pentru mine...scrisul e ceva ce vine din interior așa ca un izvor care țâșnește deodată, dar mintea mea este cea care realizează tot procesul...de multe ori știu aproape tot ce trebuie să scriu înainte să...scriu!

De ce ...amară?
Pentru că am trăit într-o uitare desăvârșită de mine și...m-am trezit în întuneric!
Atunci mi-am dat seama că trebuie să fac lumină în sufletul meu...
Cuvintele îmi dau lumină...
Pentru că ...mi-am dorit de atâția ani să scriu și nu mi-am făcut niciodată timp...iar acum durerea, tristețea...m-au făcut să-mi împlinesc visul...

Melodia răsună lin...clapele se îmbină perfect cu sunetele viorii...
Când dorul de casă devine...insuportabil...ascultați: Coming Home...
Când sufletul vostru plânge...ascultați aceeași melodie... și citiți...despre locul acela minunat care este într-o țară... de vis!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…