O țară...de vis!

O zi grea...
O zi plină de tristețe, o tristețe pe care o am în suflet și pe care nu pot să o scot...
O zi în care caut cu înfrigurare o amintire cât de mică ca să-mi aducă alinare, dar nu găsesc! E ciudat cum masca e acolo pe fața mea, dar sunt momente în care tristețea răzbate prin ea și toți se uită la mine și nu știu ce să zică, nu știu cum să facă să mă determine să zâmbesc...

Ascult muzică...clapele, prietenele mele din copilărie! Sunetele vrăjite ale pianului au darul acela magic de a mă liniști...dar astăzi până și ele parcă mă părăsesc.
Astăzi sunt omul părăsit...dar nu mă mai întreb de ce, ci doar știu că sunt... Sentimentul este atât de puternic încât mă uit în gol și aș vrea să pot plânge, dar nu, lacrimile nu mai izvorăsc, aș vrea să strig, dar vocea nu vrea să se audă, aș vrea să plec, dar nu știu unde...

Locul fără gânduri e tot acolo mă așteaptă, dar despărțirea de el e așa dureroasă încât mai bine îl evit...
Când pleci de acolo...îți lași sufletul pe dealurile line, pe poteca care duce spre pădure, pe iarba crudă pe care o atingi cu picioarele desculțe, pe lacul în care înoată peștii, pe florile pomilor îmbrăcați de sărbătoare, pe pământul de acasă încărcat cu atâta energie...pozitivă!

Dar melodia...melodia pe care o ascult iarăși și iarăși îmi face gândul să zboare la locul plin de magie în care pământul se întâlnește cu cerul, în care norii se apleacă peste pomii zâmbitori...în care soarele zâmbește spre oamenii care se grăbesc să pregătescă pământul pentru a semăna...

Am fost întrebat dacă locul acesta există...DA! Există!
Într-o țară frumoasă, cu locuri de vis, cu oameni frumoși, care încă mai pot visa că într-o zi o să fie bine!
Melodia...melodia mă duce cu gândul la reîntoarcerea acasă...la oamenii care au plecat departe în căutarea BINELUI, dar care asemeni mie astăzi, tânjesc după locul natal, după pământul strămoșilor, după liniștea și fericirea pe care nu o simt decât atunci când umblă desculți....ACASĂ!

Am fost întrebat...de ce tehnologie...
Pentru că orice lucru pe care vrei să-l faci presupune muncă, presupune alegerea metodelor , a operațiilor, a procedeelor...pentru a ajunge la produsul final.
Pentru mine...scrisul e ceva ce vine din interior așa ca un izvor care țâșnește deodată, dar mintea mea este cea care realizează tot procesul...de multe ori știu aproape tot ce trebuie să scriu înainte să...scriu!

De ce ...amară?
Pentru că am trăit într-o uitare desăvârșită de mine și...m-am trezit în întuneric!
Atunci mi-am dat seama că trebuie să fac lumină în sufletul meu...
Cuvintele îmi dau lumină...
Pentru că ...mi-am dorit de atâția ani să scriu și nu mi-am făcut niciodată timp...iar acum durerea, tristețea...m-au făcut să-mi împlinesc visul...

Melodia răsună lin...clapele se îmbină perfect cu sunetele viorii...
Când dorul de casă devine...insuportabil...ascultați: Coming Home...
Când sufletul vostru plânge...ascultați aceeași melodie... și citiți...despre locul acela minunat care este într-o țară... de vis!