Treceți la conținutul principal

Regăsirea de sine...

Astăzi e o zi mai specială.
Am terminat un capitol știu ce va urma, dar încă nu am puterea de a-l începe...așa că...

Ce este tristețea?
E sentimentul acela care îți întunecă mintea și sufletul, care te face să nu-ți mai dorești nimic.
E atunci când privești în jurul tău și simți cu toată ființa ta că toate în viața ta au luat-o razna.
Sunt momente însă de tristețe pe care le simți doar pentru că nu ai o ordine în viața ta.
Lacrimile sunt bune, dar dacă  nu vin ce să faci?
Durerea? Durerea e întipărită pe fața ta...
În zilele trecute o prietenă dragă mie mi-a spus că se vede pe fața mea tristețea și durerea.
M-am uitat mirată la ea.
Cât de mult încerc să ascund sub mască și totuși ei, prietenii mei văd! Uimitor.
Viața, viața asta crudă își pune amprenta peste noi.
Îmi place să râd, îmi place să zâmbesc, îmi place să vorbesc cu oamenii să le ascult poveștile de viață, să îi îndrum, să îi îmbrățișez...doar așa mă regăsesc pe mine.
Mă caut pe mine, mă caut și nu mă găsesc pentru că tristețea s-a transformat în durere și durerea în momente mici de disperare. Au trecut acele momente mici pentru că am avut alături de mine oameni extraordinari, dar tristețea e acolo.
M-am gândit mult...
Am în jurul meu foarte multe exemple de oameni care au reușit să meargă mai departe...
M-am gândit la ei, m-am gândit la mine...
Pot, trebuie să pot, e obligatoriu să pot! îmi repet mereu...
Personajul meu devine încet, încet un exemplu de voință, de putere, de determinare pentru mine. Ea însumează oarecum toate persoanele din jurul meu care au reușit să depășească marele obstacol al despărțirii.( Și zău că am exemple multe! Oameni extraordinari cu povești de viață tulburătoare.)
Pentru prietenii mei dragi, pentru mine, pentru voi cei care citiți o să scriu povestea mai departe.
O iau tristețea și o arunc într-un colț al inimii mele, iar durerea într-un alt colț... măcar până scriu.
Scrisul este raza mea de soare.
Scrisul este felul meu de a transforma o zi ploioasă într-o zi însorită.
Scrisul e bucurie.
Scrisul e fericire.
Scrisul e modul de a schimba vieți, a mea, a ta, a altor oameni!
Aceasta e magia. Intri încet, încet într-o altă lume cu totul și cu totul diferită. O lume frumoasă, o lume de basm, o lume magică. O lume pe care fiecare și-o dorește, dar prinși de preocupările zilnice nu mai avem timp de ea.
Să vă faceți timp de voi, să nu vă dați deoparte, e important să te regăsești pe tine acela zâmbitor, acela fericit, acela plin de iubire.
O iubire pentru sine și pentru lumea înconjurătoare.
Doar dacă ești mulțumit cu tine, doar dacă ești în armonie cu tot din jurul tău atunci poți da iubire, altfel nu!
Așa că, eu vă doresc să vă găsiți azi  IUBIREA!
Scrisul este ceea ce mă transformă în ...vechea eu!
Așa că...astăzi sunt  EU.

Capitolul III se va numi: Surprizele vieții
O să vă pun două imagini frumoase de la munte, făcute de mine.
Așa e viața noastră a tuturor cu multe obstacole, dar când privești totul în ansamblu îți taie respirația.
Iar eu vă spun doar atât:
Trăiască surprizele frumoase!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

hello...is me!

Hello...sunt eu! Zâmbetul meu este peste tot! Încăperea răsună de râsul meu copilăresc! Alerg prin casă dansând într-un ritm numai de mine știut, sau mai degrabă fără...ritm! Nu-mi pasă, sunt eu! Cânt, cânt anapoda pentru că am căștile pe urechi și doar eu știu ce sunete răsună în mintea, inima și ființa mea. Nu-mi pasă, sunt eu! Sunetul telefonului sună întrerupându-mi starea de aparentă fericire...Revin pe pământ... Hello...de ce ești așa? mă întrebați voi în șoaptă. De ce? Pentru că, șoptesc eu, astăzi...cineva mi-a spus că-i dau curaj! Vă dați seama ce înseamnă asta? Vă dați seama? șoptesc eu cu glasul plin de emoție... Nu...Ce înseamnă? spuneți voi uimiți. Sunt eu! Tu?- neîncrezători... EU! Fiecare dintre noi trecem prin perioade cumplite în viață, dar trebuie să vedem dincolo de ceea ce se întâmplă. Să căutăm să conștientizăm că suntem înconjurați de oameni cărora le pasă de noi, să vedem partea bună: "Că putea să fie și mai rău!" Știu, îmi pare rău, nu vre...