Treceți la conținutul principal

Regăsirea de sine...

Astăzi e o zi mai specială.
Am terminat un capitol știu ce va urma, dar încă nu am puterea de a-l începe...așa că...

Ce este tristețea?
E sentimentul acela care îți întunecă mintea și sufletul, care te face să nu-ți mai dorești nimic.
E atunci când privești în jurul tău și simți cu toată ființa ta că toate în viața ta au luat-o razna.
Sunt momente însă de tristețe pe care le simți doar pentru că nu ai o ordine în viața ta.
Lacrimile sunt bune, dar dacă  nu vin ce să faci?
Durerea? Durerea e întipărită pe fața ta...
În zilele trecute o prietenă dragă mie mi-a spus că se vede pe fața mea tristețea și durerea.
M-am uitat mirată la ea.
Cât de mult încerc să ascund sub mască și totuși ei, prietenii mei văd! Uimitor.
Viața, viața asta crudă își pune amprenta peste noi.
Îmi place să râd, îmi place să zâmbesc, îmi place să vorbesc cu oamenii să le ascult poveștile de viață, să îi îndrum, să îi îmbrățișez...doar așa mă regăsesc pe mine.
Mă caut pe mine, mă caut și nu mă găsesc pentru că tristețea s-a transformat în durere și durerea în momente mici de disperare. Au trecut acele momente mici pentru că am avut alături de mine oameni extraordinari, dar tristețea e acolo.
M-am gândit mult...
Am în jurul meu foarte multe exemple de oameni care au reușit să meargă mai departe...
M-am gândit la ei, m-am gândit la mine...
Pot, trebuie să pot, e obligatoriu să pot! îmi repet mereu...
Personajul meu devine încet, încet un exemplu de voință, de putere, de determinare pentru mine. Ea însumează oarecum toate persoanele din jurul meu care au reușit să depășească marele obstacol al despărțirii.( Și zău că am exemple multe! Oameni extraordinari cu povești de viață tulburătoare.)
Pentru prietenii mei dragi, pentru mine, pentru voi cei care citiți o să scriu povestea mai departe.
O iau tristețea și o arunc într-un colț al inimii mele, iar durerea într-un alt colț... măcar până scriu.
Scrisul este raza mea de soare.
Scrisul este felul meu de a transforma o zi ploioasă într-o zi însorită.
Scrisul e bucurie.
Scrisul e fericire.
Scrisul e modul de a schimba vieți, a mea, a ta, a altor oameni!
Aceasta e magia. Intri încet, încet într-o altă lume cu totul și cu totul diferită. O lume frumoasă, o lume de basm, o lume magică. O lume pe care fiecare și-o dorește, dar prinși de preocupările zilnice nu mai avem timp de ea.
Să vă faceți timp de voi, să nu vă dați deoparte, e important să te regăsești pe tine acela zâmbitor, acela fericit, acela plin de iubire.
O iubire pentru sine și pentru lumea înconjurătoare.
Doar dacă ești mulțumit cu tine, doar dacă ești în armonie cu tot din jurul tău atunci poți da iubire, altfel nu!
Așa că, eu vă doresc să vă găsiți azi  IUBIREA!
Scrisul este ceea ce mă transformă în ...vechea eu!
Așa că...astăzi sunt  EU.

Capitolul III se va numi: Surprizele vieții
O să vă pun două imagini frumoase de la munte, făcute de mine.
Așa e viața noastră a tuturor cu multe obstacole, dar când privești totul în ansamblu îți taie respirația.
Iar eu vă spun doar atât:
Trăiască surprizele frumoase!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Reconectare la umanitate

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet. Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi. Î n ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate.   M ă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...