Treceți la conținutul principal

Inima mea...cu dragoste!

E târziu și sunt tare obosită...am avut o zi plină de activitate intensă, dar sunt așa de mulțumită!
De ce? o să mă întrebați. Tu ești cam...tare supărată în ultima vreme!
Da. Sunt tristă și nimeni nu-mi poate lua această tristețe...e acolo și o să rămână pentru o vreme.
Dar sunt mulțumită de MINE!!!
Sentimenul acesta e minunat!
Cu adevărat minunat.

De ce? vă veți mira voi...de ce?
Pentru că e minunat atunci când îți dai seama că poți să faci un lucru. Că ești bun. Că reușești, TU doar TU singur!

Ești copil? veți râde voi.
Da. Sunt un copil mare!
Sunt un copil care descoperă lumea, care face greșeli și învață din ele, care face lucruri bune și e mulțumit de el, care zâmbește, care râde. Doamne, cât de dor mi-a fost de copilul acesta din mine!
Sunt EU.
Sunt eu așa cum mă știu de o viață. Eu...așa cum îmi place să fiu.
Cu speranțe, cu optimism, cu putere de muncă!
EU!

Dar nu ai fost tu până acum? mă veți întreba nedumeriți.
Nu. Nu am mai fost eu.
Am fost ceea ce a vrut el să fiu. Cea pe care a schimbat-o pentru a-i fi lui bine, fără să țină cont de dorințele mele!
Am fost...eu, doar în meseria mea...Acolo...acolo oricât de mult a încercat nu a reușit să mă schimbe!

Dar dacă e așa ... de ce? o să ridicați voi din umeri...
Ooo...
Pentru că...e greu. Pentru că ai impresia că dacă lași de la tine o să fie bine, pentru că mereu găsești scuze, pentru că mereu îi găsești scuze!

Dar de ce ești fericită azi? zâmbiți voi amuzați.
Păi încă, încă nu v-ați dat seama?
E...chiar așa de greu?
Gândiți puțin!
Ce fac eu...cam de o lună jumătate?
SCRIU!!!!
De ce?
Pentru că îmi place! Și...

Și ce? mă veți întreba nerăbdători.
Și am observat că sunt oameni care citesc cu plăcere ce scriu.
Cum?
E! simplu, șmecherește!
Am eu cititorii mei fideli pe care-i salut și le mulțumesc astăzi, așa că sunt fericită.
Dar vă salut și pe voi cei care descoperiți cuvintele mele întâmplător. ( Apropo nimic nu e întâmplător în viață!)

Tot nu înțeleg, de ce ești fericită? mă veți întreba iarăși.
Din două motive: pentru că mă simt mai bine ( în privința bolii monitorizăm și e ok!) și cel mai important...

Hai odată!
Păi...
Hai!
Păi astăzi am depășit 1000 de accesări de pagină, în câteva săptămâni de scris!
Nici nu știu dacă e mult, dar pentru mine, pentru încrederea în mine e ENORM!
Asta e ceea ce contează.
Pot și vreau!
Trebuie să merg mai departe cu ceea ce îmi place să fac!

Iar pentru voi, cititorii mei ...pentru voi am astăzi o INIMĂ mare, mare plină de multă, multă dragoste!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Ținut de poveste...

E prima dată după mult timp când sunt fericită. E ciudat poate ar trebui să fiu tristă, dar nu sunt. Cineva o să ridice din sprâncene și o să mă întrebe: "Te-ai prostit? Tocmai ți-am dat iarăși vești proaste". Dar...nu sunt, râd eu din tot sufletul meu. Chiar nu sunt. E prima dată când mă simt eliberată deplin. Sunt propriul meu stăpân. Nu sunt naivă știu că o să fie greu, că o să mă lovesc de multe greutăți, dar sunt încrezătoare că le pot face față cu brio. Așa sunt de fericită că nici nu pot să dorm! Așa că...scriu, normal. Mai degrabă recuperez, că în ultima vreme am fost cam posomorâtă! Apropiații mei mă tot întreabă: "Ți-ai revenit?" Eu mă uit așa zâmbind și-mi spun în gând: "Omul acesta nu pricepe că nu ai cum să-ți revii după așa ceva! Doar poți uita, sau mai degrabă poți ascunde acele lucruri urâte într-o parte a inimii tale unde nu prea cauți". Norocul meu e că eu...sunt expertă în a face acest lucru! Așa că nu trebuie să-mi revin, ...

"Aurul negru" din mijlocul țării...

"Unde ești...nămolule?" O să râdeți de expresia mea, dar astăzi am tot repetat-o... A fost una din zilele acelea în care durerea nu m-a lăsat în pace nici o clipă. O durere sâcâietoare în toate oasele mele... Ei, hai! cred că exagerezi, spuneți voi cu zâmbetul pe buze. Nu...Este așa de intensă durerea că nu știu ce să mai fac. Revine așa din când în când, după ce trec printr-o perioadă tensionată. Dar...să nu lăsăm să ne strice seara, așa că ...am un zâmbet pe  chip ( mai mult un rânjet! dar ce să-i faci, mă străduiesc!). V-am promis aseară că vă vorbesc despre lacul minunat, lacul cu nămol! Eu...l-am descoperit anul trecut. E ciudat... E greu să te înveți cu el. E așa, cum să spun... trebuie să treci peste un prag psihologic. Apoi...nu mai vrei să ieși din el! O să numesc nămolul "aurul negru" pentru că este foarte benefic organismului. Eu...am fost forte neîncrezătoare ca și voi. Anul trecut am ajuns din întâmplare aici în mijlocul țării. Acum nu m...