Treceți la conținutul principal

Povestea iubirii...

Vă vine câteodată să vă dați palme și să spuneți: Doamne dar câtă prostie a fost în capul meu! Cum am putut să-l cred?
Mie acum chiar îmi vine!
Uite! o să ziceți, apare revolta!
O, da...
Revolta mea, dar tot slabă de tot. Așa sunt eu, un om care a încercat permanent  să găsesc scuze tuturor fără să țin cont de persoana mea.
Să nu faceți ca mine. Nu. Să strigați, să nu vă lăsați în fața nimănui. E dreptul vostru!
O să râdeți acum și o să ziceți că devin o luptătoare pentru drepturile  femeilor!
Și?
O femeie trebuie să fie pentru un bărbat adevărat raza lui de soare. 
E cea care încălzește căsnicia, este aceea care dă farmec și culoare, este  simțirea, este sufletul, este cea care dă VIAȚĂ!
Ea trebuie prețuită, trebuie ajutată, sprijinită pentru că doar așa relația poate să se întrepătrundă, să prindă viață, să devină Una.

Fiecare om bărbat sau femeie trebuie să-l prețuiască pe cel de lângă el. E obligatoriu. Să găsească puncte comune în care să comunice, să râdă împreună, să danseze, să simtă amândoi că trăiesc.
Cineva, un om învățat, mi-a spus așa: bărbatul rămâne acolo...cu mintea la 18 ani!
M-a distrat lucrul acesta. 
Dar se pare că este așa. Este explicația logică de ce bărbații se tot îndrăgostesc de nu mai știu de nimic, de nevastă și de copii.
Pe la 40 de ani încep! Și tot câte unu face câte o trăznaie! Parcă sunt copiați la indigo.
Păi valorile morale unde sunt? În lumea asta nebună s-au pierdut toate? 
Se pare că da.

E așa de ușor să dai vina pe cineva...
Iară începe, o să ziceți!
Nu, nu încep...merg cu logica mai departe. 
Vina e ceva foarte subiectiv. Când m-am căsătorit un cunoscut mi-a zis așa: în căsătorie trebuie să închizi câte un ochi câteodată și de cele mai multe ori amândoi ochii.
Am râs! Mi se părea haios totul...
Dar a venit rândul când am închis un ochi...apoi amândoi...
Problema e că...tot așa am făcut...până am simțit că ORBESC!
Și atunci de ce să închizi ochii?
NU.
Să nu faceți ca mine. Când vedeți că e nemulțumit spuneți-vă părerea. Cu hotărâre. Simplu.
Zâmbiți frumos și spuneți: Dragă, eu asta cred, vrei altceva...drum bun!

Ooo! Cam dur! o să râdeți.
Poate, dar e timpul să învățăm că avem drepturi, că nu mai trăim în urmă cu sute de ani, că nu suntem menajere suntem ceea ce și-a dorit cu ardoare cândva.
Revolta, a apărut!
Nu, nu încă, doar începe așa oarecum timid...
Când o să vină vai, vai, vai!

Așa că astăzi într-o notă optimistă o să spun: 
  - Dragă, ai fost naivă, dar nu mai ești!
  - Ai fost slabă, dar necazurile te-au făcut puternică!
  - Ai fost cea mai frumoasă, cea mai bună și ai devenit...neagră în cerul gurii! ( după părerea lui! după a ta doar mai determinată! ).
  - Ai fost inteligentă, dar apoi în concepția lui ai devenit...ființa care nu are habar de nimic. 
Tu ți-ai dezvoltat însă simțurile și ai devenit mai deșteaptă!
Așa că orice ar zice bărbatul acela cu mintea de 18 ani, dar cu mulți ani la activ, să nu îl crezi, o zice din răutate, pentru că el vede și nu poate recunoaște:
că ai devenit o femeie frumoasă, radiind de fericire lângă copii pe care i-ai născut, care se poate descurca în toate problemele și foarte foarte înțeleaptă!

Sunteți , MAMA!
                                                                                                                                                         
                                                                                                                                                        


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...