Treceți la conținutul principal

Putere infinită

Îmi doresc din suflet să vă spun că dacă vrei să faci o schimbare e ușor.
Nu pot să o fac.
Nu e ușor. E greu, deosebit de greu.
Când vrei să faci o schimbare în viața ta trebuie să ai curaj, o adevărată nebunie!
De ce? poate vă întrebați.
Simplu.
Pentru că cei din jurul vostru vă percep într-un anume mod, într-un fel. Lor le e greu să vă vadă altfel decât sunt obișnuiți. Aici e greutatea.
Bătrânii ar zice mai simplu: gura lumii!!!
Problema e dacă TU cel care vrei schimbarea POȚI să faci față?
Poți? Poți înfrunta lumea?
Atenție! la întrebare!!!
Nu: Poți înfrunta lumea pentru cineva?

Acum întrebarea e simplă: Poți înfrunta lumea pentru tine, doar pentru tine?
De ce? o să întrebați.
Simplu: Pentru că nu mai poți. Pentru că puterile tale sunt la capăt de drum. Pentru că ești doar un om. Pentru că ai obosit...
Să mai spun?
Nu. E suficient.

Astăzi mi-am dat seama de un lucru: Sunt puternică!
Revelație totală!

O doamnă drăguță mi-a arătat astăzi că nu privesc problema corect.
Eu v-am tot spus: am nevoie de oameni diferiți care să audă, să încerce să înțeleagă și să își dea cu părerea. Am auzit și multe prostii, dar...e uimitor cum fiecare om îmi arată câteva lucruri mici la care nu m-am gândit. Uimitor!
Așa că, doamna drăguță de care vă spuneam a încercat să îmi explice că nu trebuie să fiu supărată pentru anii în care am încercat, ci să fiu mulțumită că am făcut tot posibilul!
Superb, nu?
Vedeți cum realitatea poate fi privită din părți diferite? Trebuie doar să alegi partea corectă.
Deci, eu am înțeles așa: dacă în sufletul tău ești mulțumit că ai făcut tot posibilul, atunci nu trebuie să te mai gândești....că poate...
Trebuie să spui: Asta sunt. Asta e. Gata.

Puterea...
Puterea vine de sus, dar prin oameni. Să nu uitați asta.
Sunteți puternici când în jurul vostru lăsați prietenii să vă fie sprijin.
Sunteți avuți când aveți adevărați prieteni.
Iar eu, eu sunt un om binecuvântat, pentru că prietenii sunt toți în jurul meu.
Mă înclin în fața lor și nu pot decât să spun, simplu: Mulțumesc!

Revin, dacă vreți schimbare să o faceți.
Să luptați pentru voi, pentru idealurile voastre, pentru persoana voastră.
Să-i ajutați pe ceilalți, dar să nu vă neglijați pe voi.
Eu...
Eu am înțeles târziu, dar voi poate veți înțelege mai repede.
Dacă voi sunteți mulțumiți de voi și cei din jur sunt.
Dacă voi sunteți fericiți și cei din jur zâmbesc.
Dacă sunteți liniștit și cei din jur sunt liniștiți și veseli.
În asta stă toată filozofia.
Simplă.
Ușoară.
Dar atât de greu de obținut.

Știu un lucru, după mult timp:

                        Am putere, lupt, pot, zâmbesc și râd...să apară soarele!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

hello...is me!

Hello...sunt eu! Zâmbetul meu este peste tot! Încăperea răsună de râsul meu copilăresc! Alerg prin casă dansând într-un ritm numai de mine știut, sau mai degrabă fără...ritm! Nu-mi pasă, sunt eu! Cânt, cânt anapoda pentru că am căștile pe urechi și doar eu știu ce sunete răsună în mintea, inima și ființa mea. Nu-mi pasă, sunt eu! Sunetul telefonului sună întrerupându-mi starea de aparentă fericire...Revin pe pământ... Hello...de ce ești așa? mă întrebați voi în șoaptă. De ce? Pentru că, șoptesc eu, astăzi...cineva mi-a spus că-i dau curaj! Vă dați seama ce înseamnă asta? Vă dați seama? șoptesc eu cu glasul plin de emoție... Nu...Ce înseamnă? spuneți voi uimiți. Sunt eu! Tu?- neîncrezători... EU! Fiecare dintre noi trecem prin perioade cumplite în viață, dar trebuie să vedem dincolo de ceea ce se întâmplă. Să căutăm să conștientizăm că suntem înconjurați de oameni cărora le pasă de noi, să vedem partea bună: "Că putea să fie și mai rău!" Știu, îmi pare rău, nu vre...