Treceți la conținutul principal

Putere infinită

Îmi doresc din suflet să vă spun că dacă vrei să faci o schimbare e ușor.
Nu pot să o fac.
Nu e ușor. E greu, deosebit de greu.
Când vrei să faci o schimbare în viața ta trebuie să ai curaj, o adevărată nebunie!
De ce? poate vă întrebați.
Simplu.
Pentru că cei din jurul vostru vă percep într-un anume mod, într-un fel. Lor le e greu să vă vadă altfel decât sunt obișnuiți. Aici e greutatea.
Bătrânii ar zice mai simplu: gura lumii!!!
Problema e dacă TU cel care vrei schimbarea POȚI să faci față?
Poți? Poți înfrunta lumea?
Atenție! la întrebare!!!
Nu: Poți înfrunta lumea pentru cineva?

Acum întrebarea e simplă: Poți înfrunta lumea pentru tine, doar pentru tine?
De ce? o să întrebați.
Simplu: Pentru că nu mai poți. Pentru că puterile tale sunt la capăt de drum. Pentru că ești doar un om. Pentru că ai obosit...
Să mai spun?
Nu. E suficient.

Astăzi mi-am dat seama de un lucru: Sunt puternică!
Revelație totală!

O doamnă drăguță mi-a arătat astăzi că nu privesc problema corect.
Eu v-am tot spus: am nevoie de oameni diferiți care să audă, să încerce să înțeleagă și să își dea cu părerea. Am auzit și multe prostii, dar...e uimitor cum fiecare om îmi arată câteva lucruri mici la care nu m-am gândit. Uimitor!
Așa că, doamna drăguță de care vă spuneam a încercat să îmi explice că nu trebuie să fiu supărată pentru anii în care am încercat, ci să fiu mulțumită că am făcut tot posibilul!
Superb, nu?
Vedeți cum realitatea poate fi privită din părți diferite? Trebuie doar să alegi partea corectă.
Deci, eu am înțeles așa: dacă în sufletul tău ești mulțumit că ai făcut tot posibilul, atunci nu trebuie să te mai gândești....că poate...
Trebuie să spui: Asta sunt. Asta e. Gata.

Puterea...
Puterea vine de sus, dar prin oameni. Să nu uitați asta.
Sunteți puternici când în jurul vostru lăsați prietenii să vă fie sprijin.
Sunteți avuți când aveți adevărați prieteni.
Iar eu, eu sunt un om binecuvântat, pentru că prietenii sunt toți în jurul meu.
Mă înclin în fața lor și nu pot decât să spun, simplu: Mulțumesc!

Revin, dacă vreți schimbare să o faceți.
Să luptați pentru voi, pentru idealurile voastre, pentru persoana voastră.
Să-i ajutați pe ceilalți, dar să nu vă neglijați pe voi.
Eu...
Eu am înțeles târziu, dar voi poate veți înțelege mai repede.
Dacă voi sunteți mulțumiți de voi și cei din jur sunt.
Dacă voi sunteți fericiți și cei din jur zâmbesc.
Dacă sunteți liniștit și cei din jur sunt liniștiți și veseli.
În asta stă toată filozofia.
Simplă.
Ușoară.
Dar atât de greu de obținut.

Știu un lucru, după mult timp:

                        Am putere, lupt, pot, zâmbesc și râd...să apară soarele!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Planul

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie. Îmi doresc să am suficient timp pentru a scrie mai mult. Sufăr că nu pot să mă concentrez suficient atunci când scriu, din diferite motive,  nici nu contează care. Ideile, gândurile, scrisul meu acum nu are cursivitate și asta chiar mă enervează!😀 Păi cum e posibil? Dau sfaturi la alții și la mine nu le aplic? D a, cam așa. Lăsând gluma chiar am o perioadă în care nu mă pot concentra. Ai îmbătrânit,  râdeți voi. Da, da...și asta! Cred însă că vremea e de vină. Vreau primăvară! Vreau culoare! Vreau adierea vântului să-mi mângâie pletele să mă dezmierde și să-mi șoptească cuvinte numai de noi știute. Vreau...timp pentru scris. Intr-un colț de lume, într-o casă cu pridvor, într-o curte plină de câini și pisici și flori multe flori. Vreau liniște, ca din liniște să pot să-mi deapăn povestea pas cu pas, idee cu idee, până e un tot unitar. Vreau să nu mai uit cuvinte! Și vreau să nu mai uit de mine. Pentru că ...

Frumusețea cititului

M i-am prins flori în păr și fluturi în suflet și zâmbesc spre voi cu bunătate și tristețe. Știu, știu o să mă întrebați de ce tristețe! Păi.. E greu de explicat. E greu de înțeles chiar și de către mine! Așa că, mi-am propus să las tristețea pentru cinci minute într-un colț al inimii mele și să vorbesc cu voi! Da, da...scrisul meu e un mod de a povesti cu voi! V -am prezentat o carte interesantă de citit acum două zile. Normal că trebuie să vă prezint foarte pe scurt și continuarea. Dar să știți că am ales la întâmplare, din dorința de a cunoaște alt scriitor, pentru că m-am împotmolit la ultima carte pe care am achiziționat-o al lui Haruki Murakami , Underground . Îmi place atât de mult cum scrie, dar aici nu am putut să trec de 50 de pagini. Cum să vă spun, am înțeles că este prezentat un atentat, dar nu pricep de ce ar trebui să prezinți o mulțime de oameni cu trăirile lor din acel moment. Disperarea oamenilor, lipsa de ajutor și de compasiune cumva șochează. Două lumi, u...