Treceți la conținutul principal

Putere infinită

Îmi doresc din suflet să vă spun că dacă vrei să faci o schimbare e ușor.
Nu pot să o fac.
Nu e ușor. E greu, deosebit de greu.
Când vrei să faci o schimbare în viața ta trebuie să ai curaj, o adevărată nebunie!
De ce? poate vă întrebați.
Simplu.
Pentru că cei din jurul vostru vă percep într-un anume mod, într-un fel. Lor le e greu să vă vadă altfel decât sunt obișnuiți. Aici e greutatea.
Bătrânii ar zice mai simplu: gura lumii!!!
Problema e dacă TU cel care vrei schimbarea POȚI să faci față?
Poți? Poți înfrunta lumea?
Atenție! la întrebare!!!
Nu: Poți înfrunta lumea pentru cineva?

Acum întrebarea e simplă: Poți înfrunta lumea pentru tine, doar pentru tine?
De ce? o să întrebați.
Simplu: Pentru că nu mai poți. Pentru că puterile tale sunt la capăt de drum. Pentru că ești doar un om. Pentru că ai obosit...
Să mai spun?
Nu. E suficient.

Astăzi mi-am dat seama de un lucru: Sunt puternică!
Revelație totală!

O doamnă drăguță mi-a arătat astăzi că nu privesc problema corect.
Eu v-am tot spus: am nevoie de oameni diferiți care să audă, să încerce să înțeleagă și să își dea cu părerea. Am auzit și multe prostii, dar...e uimitor cum fiecare om îmi arată câteva lucruri mici la care nu m-am gândit. Uimitor!
Așa că, doamna drăguță de care vă spuneam a încercat să îmi explice că nu trebuie să fiu supărată pentru anii în care am încercat, ci să fiu mulțumită că am făcut tot posibilul!
Superb, nu?
Vedeți cum realitatea poate fi privită din părți diferite? Trebuie doar să alegi partea corectă.
Deci, eu am înțeles așa: dacă în sufletul tău ești mulțumit că ai făcut tot posibilul, atunci nu trebuie să te mai gândești....că poate...
Trebuie să spui: Asta sunt. Asta e. Gata.

Puterea...
Puterea vine de sus, dar prin oameni. Să nu uitați asta.
Sunteți puternici când în jurul vostru lăsați prietenii să vă fie sprijin.
Sunteți avuți când aveți adevărați prieteni.
Iar eu, eu sunt un om binecuvântat, pentru că prietenii sunt toți în jurul meu.
Mă înclin în fața lor și nu pot decât să spun, simplu: Mulțumesc!

Revin, dacă vreți schimbare să o faceți.
Să luptați pentru voi, pentru idealurile voastre, pentru persoana voastră.
Să-i ajutați pe ceilalți, dar să nu vă neglijați pe voi.
Eu...
Eu am înțeles târziu, dar voi poate veți înțelege mai repede.
Dacă voi sunteți mulțumiți de voi și cei din jur sunt.
Dacă voi sunteți fericiți și cei din jur zâmbesc.
Dacă sunteți liniștit și cei din jur sunt liniștiți și veseli.
În asta stă toată filozofia.
Simplă.
Ușoară.
Dar atât de greu de obținut.

Știu un lucru, după mult timp:

                        Am putere, lupt, pot, zâmbesc și râd...să apară soarele!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Reconectare la umanitate

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet. Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi. Î n ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate.   M ă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...