Treceți la conținutul principal

Putere infinită

Îmi doresc din suflet să vă spun că dacă vrei să faci o schimbare e ușor.
Nu pot să o fac.
Nu e ușor. E greu, deosebit de greu.
Când vrei să faci o schimbare în viața ta trebuie să ai curaj, o adevărată nebunie!
De ce? poate vă întrebați.
Simplu.
Pentru că cei din jurul vostru vă percep într-un anume mod, într-un fel. Lor le e greu să vă vadă altfel decât sunt obișnuiți. Aici e greutatea.
Bătrânii ar zice mai simplu: gura lumii!!!
Problema e dacă TU cel care vrei schimbarea POȚI să faci față?
Poți? Poți înfrunta lumea?
Atenție! la întrebare!!!
Nu: Poți înfrunta lumea pentru cineva?

Acum întrebarea e simplă: Poți înfrunta lumea pentru tine, doar pentru tine?
De ce? o să întrebați.
Simplu: Pentru că nu mai poți. Pentru că puterile tale sunt la capăt de drum. Pentru că ești doar un om. Pentru că ai obosit...
Să mai spun?
Nu. E suficient.

Astăzi mi-am dat seama de un lucru: Sunt puternică!
Revelație totală!

O doamnă drăguță mi-a arătat astăzi că nu privesc problema corect.
Eu v-am tot spus: am nevoie de oameni diferiți care să audă, să încerce să înțeleagă și să își dea cu părerea. Am auzit și multe prostii, dar...e uimitor cum fiecare om îmi arată câteva lucruri mici la care nu m-am gândit. Uimitor!
Așa că, doamna drăguță de care vă spuneam a încercat să îmi explice că nu trebuie să fiu supărată pentru anii în care am încercat, ci să fiu mulțumită că am făcut tot posibilul!
Superb, nu?
Vedeți cum realitatea poate fi privită din părți diferite? Trebuie doar să alegi partea corectă.
Deci, eu am înțeles așa: dacă în sufletul tău ești mulțumit că ai făcut tot posibilul, atunci nu trebuie să te mai gândești....că poate...
Trebuie să spui: Asta sunt. Asta e. Gata.

Puterea...
Puterea vine de sus, dar prin oameni. Să nu uitați asta.
Sunteți puternici când în jurul vostru lăsați prietenii să vă fie sprijin.
Sunteți avuți când aveți adevărați prieteni.
Iar eu, eu sunt un om binecuvântat, pentru că prietenii sunt toți în jurul meu.
Mă înclin în fața lor și nu pot decât să spun, simplu: Mulțumesc!

Revin, dacă vreți schimbare să o faceți.
Să luptați pentru voi, pentru idealurile voastre, pentru persoana voastră.
Să-i ajutați pe ceilalți, dar să nu vă neglijați pe voi.
Eu...
Eu am înțeles târziu, dar voi poate veți înțelege mai repede.
Dacă voi sunteți mulțumiți de voi și cei din jur sunt.
Dacă voi sunteți fericiți și cei din jur zâmbesc.
Dacă sunteți liniștit și cei din jur sunt liniștiți și veseli.
În asta stă toată filozofia.
Simplă.
Ușoară.
Dar atât de greu de obținut.

Știu un lucru, după mult timp:

                        Am putere, lupt, pot, zâmbesc și râd...să apară soarele!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Speranța

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Cred că mi-am regăsit sclipiciul și încep să-l presar peste inimile celor din jur. Astăzi am îmbrățișat în scris o prietenă și a fost uimitor răspunsul ei: Multumesc. Aveam nevoie. Am simțit cum inima mea tresaltă în durere pentru că știam că urma să vină acasă de Paști și probabil nu o mai face...Nu am îndrăznit să întreb. Mi-a fost teamă de răspuns. Î n urmă cu câteva zile prietena mea mi-a trimis mesaj: De ce tăcere? Chiar nu scrii nimic? Toată ziua mi-am reproșat: Acum când oamenii au nevoie, eu...nu pot? Durerea din sufletul meu e atât de mare încât mi-am pierdut sclipiciul? Nu, am strigat cu tot sufletul.  Trebuie să pot. Am deja experiență.  Am mai pierdut tot și m-am ridicat.  În perioada aceea cuvintele oamenilor au fost darul lui Dumnezeu, care mi-a mângâiat sufletul. Știu ce înseamnă boala și să trăiești cu spaima în suflet că nu-ți mai vezi copii crescând. Am exemple, am trecut peste...trec și acu...

Vis

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi, așa pur și simplu. Mă întrebam astăzi ce aș face dacă mâine când merg la serviciu mi-ar spune șeful: la revedere! Poate pare ciudat, dar am fost omul care nu a schimbat locul de muncă. Pentru că îmi place și sunt pasionată de ceea ce fac. Și totuși...dacă ar zice? Ce fac? Sunt gânduri care mă " izbesc" din când în când. Îmi provoacă o adevărată stare de tristețe.  Apoi trec în starea cealaltă și mă gândesc că poate am șansa de a face și altceva, de a mă determina pe mine să fiu mai creativă, mai încrezătoare. Sunt însă convinsă că nu ar fi ușor. Să începi de la zero totul, e greu. Avum să ne înțelegem,  dacă ești tânăr poți să faci asta, să tot schimbi locul de muncă. Dacă, însă, ai o vârstă, mai greu. Nu pentru că nu vrei tu,  ci pentru că nu te vor angajatorii. Nu prezinți un real interes. Și totuși ce aș face? Păi...cred că aș scrie mai mult. Și...mi-ar face o deosebită plăcere să îmi indeplinesc un vis. Iară vis...