Treceți la conținutul principal

Putere infinită

Îmi doresc din suflet să vă spun că dacă vrei să faci o schimbare e ușor.
Nu pot să o fac.
Nu e ușor. E greu, deosebit de greu.
Când vrei să faci o schimbare în viața ta trebuie să ai curaj, o adevărată nebunie!
De ce? poate vă întrebați.
Simplu.
Pentru că cei din jurul vostru vă percep într-un anume mod, într-un fel. Lor le e greu să vă vadă altfel decât sunt obișnuiți. Aici e greutatea.
Bătrânii ar zice mai simplu: gura lumii!!!
Problema e dacă TU cel care vrei schimbarea POȚI să faci față?
Poți? Poți înfrunta lumea?
Atenție! la întrebare!!!
Nu: Poți înfrunta lumea pentru cineva?

Acum întrebarea e simplă: Poți înfrunta lumea pentru tine, doar pentru tine?
De ce? o să întrebați.
Simplu: Pentru că nu mai poți. Pentru că puterile tale sunt la capăt de drum. Pentru că ești doar un om. Pentru că ai obosit...
Să mai spun?
Nu. E suficient.

Astăzi mi-am dat seama de un lucru: Sunt puternică!
Revelație totală!

O doamnă drăguță mi-a arătat astăzi că nu privesc problema corect.
Eu v-am tot spus: am nevoie de oameni diferiți care să audă, să încerce să înțeleagă și să își dea cu părerea. Am auzit și multe prostii, dar...e uimitor cum fiecare om îmi arată câteva lucruri mici la care nu m-am gândit. Uimitor!
Așa că, doamna drăguță de care vă spuneam a încercat să îmi explice că nu trebuie să fiu supărată pentru anii în care am încercat, ci să fiu mulțumită că am făcut tot posibilul!
Superb, nu?
Vedeți cum realitatea poate fi privită din părți diferite? Trebuie doar să alegi partea corectă.
Deci, eu am înțeles așa: dacă în sufletul tău ești mulțumit că ai făcut tot posibilul, atunci nu trebuie să te mai gândești....că poate...
Trebuie să spui: Asta sunt. Asta e. Gata.

Puterea...
Puterea vine de sus, dar prin oameni. Să nu uitați asta.
Sunteți puternici când în jurul vostru lăsați prietenii să vă fie sprijin.
Sunteți avuți când aveți adevărați prieteni.
Iar eu, eu sunt un om binecuvântat, pentru că prietenii sunt toți în jurul meu.
Mă înclin în fața lor și nu pot decât să spun, simplu: Mulțumesc!

Revin, dacă vreți schimbare să o faceți.
Să luptați pentru voi, pentru idealurile voastre, pentru persoana voastră.
Să-i ajutați pe ceilalți, dar să nu vă neglijați pe voi.
Eu...
Eu am înțeles târziu, dar voi poate veți înțelege mai repede.
Dacă voi sunteți mulțumiți de voi și cei din jur sunt.
Dacă voi sunteți fericiți și cei din jur zâmbesc.
Dacă sunteți liniștit și cei din jur sunt liniștiți și veseli.
În asta stă toată filozofia.
Simplă.
Ușoară.
Dar atât de greu de obținut.

Știu un lucru, după mult timp:

                        Am putere, lupt, pot, zâmbesc și râd...să apară soarele!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...

Dimineață superbă de august...

Verde crud împletit cu roua dimineții... Liniște ...De mult mi-am dorit liniștea aceasta.  Iată-mă în tren!  De data aceasta nu mai am caietul  și stiloul, direct unealta de scris, pentru că nu mai am timp să scriu!  Ciudat, timpul se comprimă atunci când reușești să faci fel de fel de lucruri. Dacă în urmă cu o lună vă scriam de călătoria mea în tren, de faptul că doar eu eram cu un caiet în care scriam, iată-mă astăzi în alt tren mergând mai departe... În fața mea însă, un cuplu simpatic de englezi! A dat norocul peste mine! Eu și engleza mea! Râde Cineva de mine, așa cum eu m-am distrat ieri de povestea aceea simpatică! Dar...ce credeți ce face doamna cu o ținută tipic englezească? Păi...și-a scos un caiet și își notează impresiile în el. Am tras cu ochiul ( nu-i frumos, dar nu m-am putut abține! Nu m-am holbat, așa...discret!) și are și desene cu locurile prin care a trecut! Eeee... Așa că de data aceasta... frumusețea locurilor o văd în priv...