Revolta

Revolta...
Revolta își face loc în sufletul meu tot mai mult.
Sunt supărată pe toți și pe toate. Sunt furioasă că se întâmplă toate aceste lucruri.
De ce? De ce mie?
Știu că sunt întrebări fără rost, dar nu pot să nu mi le pun.
Am simțit astăzi o furnicătură în degete să-mi strig durerea. Dar m-am oprit la timp.
Ce folos ar avea? Ar deștepta pe cineva să fie mai înțelept decât mine?
Nu cred.
Fiecare își trăiește propria viață așa cum alege cu bune, cu rele, depinde câte compromisuri e capabil să facă.
Valorile, valorile după care ar trebui să ne conducem nu mai sunt.
Trăim într-o sălbăticie, care pe care.

Am fost întrebată aseară ce citesc.
Am început să râd. Mai pot citi?
Cuvintele îmi fug din ochi și gândurile mele se îndreaptă spre problemele mele. Încerc cât pot de mult să mă concentrez, să gândesc logic și credeți-mă pe cuvânt efortul e uriaș!!
Încerc să citesc...încerc, chiar încerc.
Vă spuneam că am o carte "Rostul încercărilor" a părintelui Arsenie Boca, dar nu reușesc să pricep conținutul...pur și simplu!
Mai am o carte de poezii lângă mine "Timpul în palma mea" a poetei Jean Crișan. Sunt poezii scrise cu sensibilitate; unele poezii sunt de dragoste, iar eu acum...cu dragostea stau tare, tare prost! Așa că o iau în mână citesc o poezie și îmi vine să plâng...
O altă carte care am reușit să o parcurg pe jumătate e "Supraviețuitorii" de Erin Hunter. Sunt la volumul al II-lea și aici citesc dintr-o datorie morală. O fetiță frumoasă mi-a pus-o în mână și mi-a zis să o citesc!
Ce să fac? Să refuz?
Nu pot. Mă străduiesc.

Interesant că din cele trei, cartea aceasta ultimă, "Dușmanul ascuns" se numește al doilea volum, interesant spuneam că deși e o carte scrisă și concepută special pentru copii, noi adulții putem învăța multe din ea.
Am căutat să văd cine e Erin Hunter și am aflat că de fapt nu există! Sunt cinci scriitori care au lucrat la această serie de cărți pentru copii.
Personajele sunt câini, dar eu văd ca adult tipare de oameni.
Mă tot întreb de ceva vreme care dintre personaje aș putea fi eu ? Încă nu am răspuns, dar e cumva o parte din povestea mea...
De ce? o să mă întrebați.
E simplu.
Acești câini trebuie să se descurce în sălbăticie, deși o parte din ei au crescut la oraș.
Felul în care fac față provocărilor din sălbăticie, cu toate regulile, cu toate primejdiile mă duce cu gândul la mine, la persoana mea și la alte persoane care au fost sau sunt în aceeași situație.
De ce? o să mă întrebați iară.
Păi pentru că atâta timp cât trăiești în confortul tău de familie ești protejat într-un fel sau altul. Până și percepția celorlalți e alta față de tine. Când însă ieși, ai curajul de a ieși din familie ajungi...în sălbăticie, e care pe care.
Nu poți să răzbești decât dacă ești puternic.
Îți trebuie curaj, îți trebuie determinare, îți trebuie putere.
Oare le am?
Îmi repet în fiecare seară: sunt curajoasă, sunt puternică, sunt foarte bună în meseria pe care o practic, pentru că o fac cu pasiune, sunt...eu. Pur și simplu eu.
Și pot trebuie să pot, pentru mine, pentru voi.
Vedeți? mă încurajez singură.

Revolta? o să mă întrebați.
Revolta e acolo mocnește în sufletul meu, dar de fiecare dată găsesc o scuză să o opresc.
Nu merită, îmi spun. Nu merită, nici măcar revolta mea.
Eu vreau doar liniște, doar atât: liniște ca să-mi reorganizez viața.
Cineva îmi spunea că sunt șapte etape prin care trebuie să trec.
Am întrebat: Eu în ce etapa sunt?
Cred că la început ...pentru că nu am primit răspuns. Mă gândesc că nu a vrut să mă supere mai tare...
Deci...sunt în sălbăticie alături de personajele mele și încerc să-mi mențin echilibru.
Dacă reușesc?

Nu știu.
Dar Încerc.
Azi, a fost o zi grea de tot.
Dar s-a terminat, iar mâine...mâine mă trezesc și încep o nouă zi încercând să fac față la toate provocările din sălbăticia mea!
                        Pentru voi, Mela.