Treceți la conținutul principal

Timp de jale...

Doină, doină cântec dulce
Când sunt trist, unde m-oi duce?

Astăzi o tristețe fără seamăn străbate ființa mea. Nu pot să-mi explic sentimentul, nu înțeleg motivul, dar e acolo în sufletul meu...
Cântecul de jale îmi răsună în urechi, e durerea răbufnită într-o tânguire...
O tânguire plină de jale, o tânguire plină de DOR..

Toată ziua m-am gândit la scopul meu din viața aceasta...
Scopul? o să mă întrebați. Ce-ți veni iară?
Da. Scopul. Fiecare dintre noi are un scop și spre el tinde mereu, acesta dă sens vieții...
Când nu îl mai deslușești ce faci? vă întreb eu astăzi pe voi. Ce faci?

Tânguirea...e în sufletul meu și se lovește de pereții inimii mele...Se aude ca un ecou, iară și iară...
Care este SCOPUL meu în viață? Care?

Mă ghemuiesc ca să prind cumva sunetul și să-l opresc. E prea mult, e prea mult!
Hei! Ce faci? o să strigați voi la mine. Ieri spuneai că ești o fire pozitivă! Azi?
Da...da sunt...în general, dar azi e ...doar o presimțire.
Nu te lăsăm, o să ziceți voi. Du-te la locul fără gânduri...acolo ești fericită!
Da...aș vrea, dar nu mai există locul fără gânduri...e doar un loc.

Sunetul se aude tare și cântecul îmi străbate ființa întreagă: DOR, DORRRR

Nu! țipați voi. Gata, ajunge!
Ridic privirea de la jalea mea uimită de...forța țipătului, de puterea atâtor voci care au devenit UNA!
Du-te pe dealurile copilăriei tale, spuneți voi hotărâți. Acolo, acolo o să te regăsești.
Da...aș vrea, dar...încă nu pot. Nici măcar în gând, răspund eu tristă.

Atunci, atunci...plângi.
Nu pot. Lacrimile mele au secat.

Știm! strigați voi veseli.
Mă uit uimită la privirile șugubețe. Ce știți? vă întreb serioasă.
Știm cum să te înveselim!
Daaa?
Da. Amintirile frumoase! Ei?
Da...dar e greu să îmi amintesc azi...

Închid ochii și o aud pe MAMA cântând doina aceea de jale și dor, doina strămoșilor mei. Cu fiecare vers care-mi străbate inima, glasul mamei mele devine mai duios, tot mai duios...

Acum știu! strig eu cât pot de tare.
Te-ai deșteptat? spuneți voi amuzați.
Da! Da! Da!

Doină, doină cântec dulce
Când sunt trist, la MAMA m-oi duce!



Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...
2 comentarii
Citiți mai multe

Scântei

  O riunde ești, nu ești aici.    N u ești în sufletul meu, nu ești în mintea mea, nu ești... exiști, dar unde? Z bori spre sufletul meu, doar că inima uneori nu primește și nu dăruiește... O riunde ești, nu ești lângă mine. M i-am prins flori în păr și privesc spre voi, senin, cu un zâmbet abia ivit pe față. Uneori uit să scriu o perioadă de timp, dar scrisul nu uită de mine și mă cheamă în fiecare clipă și scriu în fiecare zi cu o cerneală invizibilă înșirând rânduri, rânduri, cuvinte doar de mine știute într-o rânduială meticuloasă. Totul este notat în amintirile mele și pus la păstrare, pentru timpuri când deschid unealta de scris, o șterg cu atenție de firele de praf așternute asemeni fulgilor de nea, țesând o imagine a perfecținii într-o lume uitată și apoi, deschid cu atenție și mângâi fiecare literă ștearsă ici-colo de prea mult folosință și notez pas cu pas cuvinte, idei răsfrânte în sentimente. Timpul trece peste mine și simt cum mă întorc la vremea în care clip...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe