De patru luni aud de la toti prietenii mei expresia:
Pas cu pas inainte!
Ei au vrut sa-mi spuna ca viata merge inainte si eu nu mai pot da timpul inapoi, dar eu acum am luat expresia mot a mot. Asa ca...am plecat sa cutreier tara mea la pas!
Prima oprire: Brasov!
Cetatea Brasovului pe care am descoperit ca nu pot sa o vizitez pentru ca a fost cumparata! Am privit-o doar de jos din oras si am admirat zidurile puternice construite in timpuri de demult cu un scop bine determinat, intr-o pozitie inalta ca sa se poata vedea in zare. Acesta a fost primul lucru care mi-a lasat un gust amar pentru ca alte cetati: Rasnov, Rupea, Sighisoara...se pot vizita si simti asa farmecul desavarsit al lor...
Dar...e tara mea!
Asa ca la pas prin frumosul oras in compania atat de placuta a prietenilor mei, am vizitat rand pe rand catedrale vechi, am admirat casele de o frumusete iesita din comun, am admirat muntii, am tras aer in piept si m-am umplut de toata energia pozitiva a locului.
Ma opream din loc in loc pentru a face poze cu telefonul, pentru ca inca nu am reusit sa imi fac cadou un aparat de fotografiat performant! Dar o sa va placa ce veti vedea pentru ca sunt talentata si la surprinderea unui cadru!!! Ma mandresc, dar asta e, sunt in concediu! Imi permit, zambesc eu in stilul meu caracteristic.
Priviti strazile pline de case fiecare de o frumusete aparte.
Ai putea sa te opresti sa admiri arhitectura lor...Nu ma pricep sa va spun de cand au fost facute sau ce stil au, pot sa va spun ca ma bucur ca incet, incet sunt renovate si orice om din tara sau din lumea intreaga poate sa le admire splendoarea, detaliile...Totul.
O sa va las cateva secunde sa admirati...
Cateodata cuvintele sunt chiar de prisos.
Iata o strada ( nu ma intrebati numele, mi s-a spus, dar eu nu retin nume! retin sentimentele pe care le-am trait vazand, privind, admirand si traindu-mi linistea!)
V-ati dorit vreodata ca oriunde mergeti in lumea aceasta mare, acasa sau in alta tara, v-ati dorit sa va bucurati de frumusetea din jurul vostru impreuna cu cei dragi? Sa radeti, sa va zambiti, sa simtiti acea fericire deosebita de implinire alaturi de partenerul sau partenera de viata.
Eu...mi-am dorit tot timpul.
Sa rad din orice gluma, sa surprind frumusetea locului in privirea celui mai apropiat al fiintei mele, dar...viata aceasta pacatoasa nu mi-a dat niciodata aceasta sansa...Nu pentru ca ...nu merit, pentru caa...asa...e!
Sa revin, sa nu cad in tristete, pentru ca nu merita...
Nu sunt singura, Dumnezeu ma binecuvinteaza cu prieteni dragi si imi ofera linistea sufleteasca alaturi de ei.
Pas cu pas...voiosi am ajuns si in Piata Sfatului, unde turistii se plimbau fericiti.
Cata multumire in sufletul meu.
De ce? o sa ma intrebati voi.
Pentru ca sunt mandra de tara mea! Sunt mandra ca altii ii apreciaza frumusetea!
Asa ca, spuneti si voi:
Da, ai dreptate, o sa ziceti voi incetisor...Ai dreptate.
Si asa cum calatorul mai trebuie sa faca si popas sa va arat ceva frumos:
Asa ca dupa ce ne-am odihnit constructiv!!!! Am plecat, la pas, sa vedem si putin din viata reala vor spune unii!!! Eu spun doar, ceva care poti vedea in fiecare zi in orice colt al lumii te afli ( poate nu chiar orice colt, era doar o expresie!!!)
O sa inchei, pentru ca astazi mai am de vizitat, cu doua imagini superbe dintr-o noapte calduroasa de la munte!
Pentru mine cele doua imagini reprezinta teoria mea: Realitatea privita din unghiuri diferite.
In speranta ca v-am luminat sufletul si v-am trasmis putine emotii si dorinta de a vizita acest oras va las ca azi plec:
LA PAS, CU PAS TOT INAINTE!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu