La pas...prin Sighisoara

Uneori viata te aseaza in locuri in care nici nu visai sa ajungi.
Iata-ma in tren...de data aceasta intr-un tren varianta veche! De acesta imi aduc aminte!
Amintiri frumoase din tinerete, cand simteam ca viata este superba, ca as fii putut sa fac orice, cand aveam vise si sperante!

Asa ca, trenul meu antic a mers in ritm "nebun" spre deliciul tuturor!
Aceleasi locuri minunate pline de verdeata...doar ca de data aceasta am coborat intr-o alta gara: Sighisoara.

In pas vioi spre cetate!
Gandul meu insa, s-a intors in urma cu 22 de ani...Atunci urcam altfel acest drum...Of!
Cum altfel? o sa ma intrebati.
Altfel...eram cu persoana iubita! Dar las timpul sa treaca... si gandul il aduc la realitatea zilei. Important este ca am ajuns aici!

Cetatea este...spectaculoasa!
Priviti asa...putin aplecat! ( Asa am eu o placere de a intoarce imaginea. Nu ma intrebati de ce, ca nu pot sa va raspund!)

Sunt in drum spre cetate si in fata mea au aparut cladirile vechi, turnurile, portile uriase...

Intri in alta lume...
O lume de poveste.
In fiecare an este Festivalul medieval, festival cu traditie. Puteam oare sa ratez evenimentul?

Gandul meu...este departe in timp, dar cineva ma prinde de mana si imi spune grabita: "Uite!"
Asa ca revin pe pamant!

Pas cu pas, pe pietrele lucioase urc spre portile de intrare in cetate. Pentru cei care nu ati vizitat niciodata aceasta cetate, trebuie sa va spun ca este o cetate locuita!

Incerc sa surprind detalii, doar ca telefonul meu nu ma prea ajuta, asa ca trebuie sa va multumiti si astazi doar cu... Stiti voi! Imaginile superbe facute de mine!

Zambet si voie buna in toata cetatea, oameni, copii si foarte multe domnite si cavaleri.

Tobosarul ne anunta evenimentele!

Turistii veniti din toate colturile lumii nu stiu ce sa fotografieze mai repede. Se vede pe chipul lor ca sunt incantati de tot ce vad.

O sa radeti, dar nu ma pot abtine sa spun ca am simtit in suflet o mare bucurie si fericire ca locurile atat de dragi mie sunt asa apreciate.

Da, da, stim, spuneti voi zambind.

Bine, bine...

Am trecut pe sub porti...

Zidurile sunt atat de trainice!

Sunt momente care au farmecul lor. Un farmec aparte, un farmec care e greu de surprins in cuvinte.

Oricat de mult incerc sa-mi opresc gandurile, ele revin obsesiv. Cat de frumos! 

Ce este frumos? soptiti voi.

O, perioada aceea din tineretea mea...Primii ani ai festivalului medieval cand participam la toate concertele. 

Erau anii in care concertele se tineau sus in cetate...Iar noi, noi eram doi copii frumosi, indragostiti, care-si traiu iubirea.

Atat de frumos? soptiti voi.

Da, atat de frumos! rad eu. 

Si...astazi?

Astazi...e alta perioada a vietii mele.

" Uite!" stiga glasul argintiu, de langa mine. "Uite!"

Imi risipesc gandurile, asemeni vantului care risipeste norii de pe cer si zambesc la chipul minunat de langa mine.

Privesc...

Priviti si voi...

"Uite, suveniruri!" striga cu glasul ei frumos.

Ma  indrept agale spre ceea ce provoaca atata fericire...

La tot pasul gasesti ceva. Sunt lucruri frumoase, lucrate cu maiestie de maini harnice.

Privesc...

Doar ca eu, eu incerc sa surprind FARMECUL!

Dar cineva dragut ma tot trage de mana si imi arata alte si alte lucruri frumoase.

Trecand asa cu atentie de la un suvenir la altul, privind doar, ca apoi sa ne hotaram ce cumparam, ajungem si la spectacol.

In ritmuri de muzica medievala domnite frumoase danseaza...

Privesc...

Priviti si voi...

Doar acordurile muzicii se aud.

Turistii filmeaza...

E asa cumva o atmosfera de poveste.

Iarasi ma trage de mana si-mi spune: "Uite!"

Ma-ntorc nedumerita, cobor "pe pamant" din sferele mele "inalte"

" Ce este? intreb eu."

" Suveniruri!" striga cu glas voios.

Vrand, nevrand in pas vioi in cautarea suvenirelor calcand cu grija pe pietrele lucioase, spalate de atatea ploi.

Gandul se intoarce...

Cat de frumos!

Frumos? soptiti voi.

Da, timpuri frumoase...Timpuri in care visai ca totul, chiar totul o sa fie bine. Nu puteai concepe nici macar pentru o secunda ca viata va rade de tine!

Viata, rade? spuneti voi uimiti.

Da, rade! Glumeste! Se distreaza copios cand iti mai face o farsa!

Esti sigura ca viata glumeste?

Nu, nu sunt. Doar vreau sa cred ca e doar o gluma...

Dar...din pacate, nu e!

"Hei! Uite!" ma striga. 

Incep sa rad, asa ca atunci cand am auzit cea mai frumoasa gluma a vietii mele.

De ce? soptiti voi.

Of! Nu aveti cum sa intelegeti. timpul, timpul se intretaie, timpul e aici in cetate sus...este...cum sa va zic...Trecut, prezent si viitor, toate in acelasi timp. 

Doar cand ajungeti aici si pasiti ca mine cu grija, cu sfiala pe pietre o sa intelegeti. 

Nu aveti cum sa nu va indragostiti de locul acesta!

Privesc...

Priviti si voi...

Imaginea de sus, din cetate este spectaculoasa!

Si eu nu m-am urcat in turn!

Dar va recomand sa o faceti, eu am fost in urma cu cativa ani si acolo...

Dar...spunea-i ca ai fost acum douazeci si...

O, da! Doar ca am mai fost...

Privesc...

Incerc sa-mi linistesc trairea, sa-mi linistesc inima care bate intr-un ritm nebun, incerc sa-mi linistesc gandurile, care nu-mi dau pace...

Cand simt ca sunt pe cale sa izvorasca din ochii mei lacrimi fierbinti...simt cum mana mea este cuprinsa intr-o imbratisare.

Zambesc instantaneu, este cel mai linistitor lucru...

Ne indreptam incet, incet spre iesirea din cetate pentru a gasi un loc unde sa mancam, dar nu inainte de a mai face cateva poze. Asa spectaculoase, stiti voi!

Te mandresti! radeti voi.

Da. Sunt in concediu, asa ca imi permit

Vantul...

Il vedeti? L-am "prins"!

Dar am mai surprins ceva!

Vedeti?

Ce sa vedem? spuneti voi amuzati.

Of! Becul! Specific....!!!

"Uite!" 

"Ce mai este!" zic eu obosita, cu o dorinta arzatoare de o gura de cafea...

" Uite! Suveniruri!"

" Of...hai sa luam odata!" spun eu zambind la chipul minunat din fata mea.

Dupa cateva ore petrecute intr-o atmosfera destinsa, imi iau ramas bun de la cetatea Sighisoara...

Poate, candva...voi reveni...asa, la brat cu cineva drag...

Poate...

Se spune ca ai noroc daca intalnesti o mireasa, nu?

Ce credeti voi? Cine-si facea fotografii, intr-o zi superba?

Nu am rezistat sa nu fac si eu una, asa pentru voi!

Priviti...

Sa va aduca...bucurie in suflete, aduceri aminte, liniste...

Tot ceea ce va doriti.

"Uite!" striga glasul cristalin. " Priveste, mama!"

In gara o locomotiva veche, veche...

Priviti...

Euuu privesc!