Astazi a fost o zi luuunga, am crezut ca nu se mai termina. Cel mai greu este atunci cand nu ai nimic de facut!
Cum? o sa ma intrebati voi mirati. Adica nu ai avut nimic de facut si a trecut greu?
O, da! E cel mai greu.Pentru mine este deosebit de greu sa invat sa am timp!
Cum? o sa ma intrebati voi uimiti.
Pai simpu. Pana acum cateva luni programul meu era asa de incarcat ca nu aveam timp nici sa respir. Apoi...totul s-a schimbat, asa de la o zi la alta si...invat iarasi.
Inveti? spuneti voi neincrezatori.
Da. Invat. Invat sa ma bucur ca respir, invat sa vad dincolo de culmi, invat sa trec usor peste greutati, invat sa zambesc, invat sa am grija de mine, invat sa diferentiez oamenii, invat.
Dar totusi pana acum...ce ai facut? spuneti voi cu glas soptit.
Pai TOTUL pentru TOTI! rad eu.
Totul? Atunci de ce trebuie sa inveti? soptiti voi.
Simplu. Uneori din dorinta mare de a face totul pentru toti ajungi sa uiti de tine. Ai impresia ca daca reusesti sa faci imposibilul sa devina posibil atunci cineva o sa-ti multumeasca pentru asta. Sau mai mult o sa fie fericit sau fericita.
Si nu e asa? soptiti voi incetisor.
Nu. Nu e asa. E nevoie ca fiecare om sa munceasca pentru a obtine ceva. Doar atunci poate pretui lucru, cand il executa el. Doar atunci. Parintii trebuie sa faca alternativ toate activitatiile cu copii lor.
Alternativ? spuneti voi mirati.
Da. Alternativ. Fiecare sa stie cat munceste celalalt, doar asa vor ajunge sa se pretuiasca. Si mai este un lucru foarte important...timpul petrecut singuri, fara copii.
Timp...singuri? spuneti voi neincrezatori.
Da. Timp de singuratate. Pare asa de egoist, dar e necesar.
De ce? o sa ma intrebati.
Pai simplu pentru ca doi oameni au nevoie permanenta de cunoastere.
De cunoastere? spuneti voi soptit.
Da. De cunoastere. Pentru ca ne schimbam in fiecare clipa, in fiecare luna, in fiecare an... Noi ne schimbam, ne schimbam modul de a gandi, modul de a ne raporta la lume, modul de a interactiona cu oamenii din jurul nostru, modul de a ne apropia de partenerul sau partenera de viata... Ne schimbam.
Iar aceasta schimbare trebuie sa o descoperim la cel sau cea de langa noi. Sa o acceptam, sa o vedem, sa o...iubim! Altfel...totul se darama.
Se darama? soptiti voi.
Da. Se darama. Pentru ca nu se mai gaseste punctul comun, pentru ca uiti de ce esti langa partenera sau partenerul tau, pentru ca ai impresia ca esti un strain sau este o straina.
Un strain? spuneti voi cu glas tremurat.
Da. Un strain.Un alt om! O alta persoana!
Stiti ieri am vorbit cu o persoana pe care o apreciez foarte mult si mi-a spus un lucru la care nu m-am gandit. A zis asa: Esti alta persoana acum, fata de anul trecut.
Daaa? intrebati voi curiosi. Esti?
Nu, rad eu. Acum...sunt eu cea veche, anul trecut...am fost...
De ce? soptiti voi.
Pentru ca am facut TOTUL pentru TOTI! Pentru ca am incercat sa fac IMPOSIBILUL, POSIBIL!Si nu am reusit.
Si? soptiti voi.
Si nimic, rad eu. Cateodata e important sa cazi ca sa te trezesti, e important sa dai cu capul ca sa te luminezi, e important sa...
Sa? intrebati voi soptind in linistea deplina care s-a lasat.
Sa ai TIMP! spun eu tare. Timp pentru tine, timp de invatat, timp de plimbat, timp de zambit, timp pentru calatorit, timp pentru prieteni, timp pentru...visat!
Dar...spuneti voi incet.
Da, stiu. E greu sa ai timp, dar invat! Invat sa petrec timpul frumos. Invat sa privesc cerul de un albastru ireal, invat sa joc baschet ( acum doua zile am incercat sa joc, dupa 20 de ani! Ce a iesit a fost ceva haios tare!), invat sa privesc marea prin ochii altuia, invat sa scriu!
Inveti sa scrii? intrebati voi mirati.
Da. Invat. E greu sa scrii, stiati? E greu. Dar imi face o deosebita placere si acest lucru e cel mai important in viata. Sa faci ceea ce iti place!
Dar...soptiti voi.
Da. Stiu. O sa ma intrebati unde e fericirea? Nu stiu inca, dar ieri cineva mi-a spus asa de frumos: "Fericirea are mai multe fete! Trebuie sa te uiti cu atentie...ca sa o poti descoperi".
Eu...acum...privesc cu atentie si nu ma grabesc, pentru ca acum fericirea mea e aici in sufletul meu, in inima mea, in cugetul meu...adica in zambetul copiilor mei. Aceasta e fericirea mea!
Asa ca...prima data dupa mult, mult timp...am TIMP! Timp pentru mine, timp de visare, timp de scris si timp de calatorit.
Si totusi...marea?
A, da! era sa uit. Marea...marea e prietena mea!
Prietena? soptiti voi neincrezatori.
Da. Noi avem o relatie speciala. Imi place doar sa o admir. Sa ii vad valurile inspumate, sau sa o vad scanteind in amurgul soarelui de vara, sa o vad dimineata cand e limpede si pestisorii se joaca fericiti si...sa o aud!
Sa o auzi? soptiti voi in linistea lasata.
Da. Sa o aud. E zgomotul valurilor care pentru mine e ca o melodie care imi rasuna in suflet, e... armonie, e...visare.
Si esti acolo? soptiti voi.
Nu. Dar marea...marea o vad prin ochii tai!
Ai mei? exclami uimit.
Da, rad eu. Ai tai! si e...frumoasa chiar daca astazi ea simte, simte ca eu...nu sunt acolo!
Marea mea, marea mea albastra, soptesc eu...
***
Astazi am primit o poza cu marea de la draga mea, draga!
Am prelucrat-o.
Uite ce a iesit! Sper sa va placa.
Este...munca in echipa!
Cum? o sa ma intrebati voi mirati. Adica nu ai avut nimic de facut si a trecut greu?
O, da! E cel mai greu.Pentru mine este deosebit de greu sa invat sa am timp!
Cum? o sa ma intrebati voi uimiti.
Pai simpu. Pana acum cateva luni programul meu era asa de incarcat ca nu aveam timp nici sa respir. Apoi...totul s-a schimbat, asa de la o zi la alta si...invat iarasi.
Inveti? spuneti voi neincrezatori.
Da. Invat. Invat sa ma bucur ca respir, invat sa vad dincolo de culmi, invat sa trec usor peste greutati, invat sa zambesc, invat sa am grija de mine, invat sa diferentiez oamenii, invat.
Dar totusi pana acum...ce ai facut? spuneti voi cu glas soptit.
Pai TOTUL pentru TOTI! rad eu.
Totul? Atunci de ce trebuie sa inveti? soptiti voi.
Simplu. Uneori din dorinta mare de a face totul pentru toti ajungi sa uiti de tine. Ai impresia ca daca reusesti sa faci imposibilul sa devina posibil atunci cineva o sa-ti multumeasca pentru asta. Sau mai mult o sa fie fericit sau fericita.
Si nu e asa? soptiti voi incetisor.
Nu. Nu e asa. E nevoie ca fiecare om sa munceasca pentru a obtine ceva. Doar atunci poate pretui lucru, cand il executa el. Doar atunci. Parintii trebuie sa faca alternativ toate activitatiile cu copii lor.
Alternativ? spuneti voi mirati.
Da. Alternativ. Fiecare sa stie cat munceste celalalt, doar asa vor ajunge sa se pretuiasca. Si mai este un lucru foarte important...timpul petrecut singuri, fara copii.
Timp...singuri? spuneti voi neincrezatori.
Da. Timp de singuratate. Pare asa de egoist, dar e necesar.
De ce? o sa ma intrebati.
Pai simplu pentru ca doi oameni au nevoie permanenta de cunoastere.
De cunoastere? spuneti voi soptit.
Da. De cunoastere. Pentru ca ne schimbam in fiecare clipa, in fiecare luna, in fiecare an... Noi ne schimbam, ne schimbam modul de a gandi, modul de a ne raporta la lume, modul de a interactiona cu oamenii din jurul nostru, modul de a ne apropia de partenerul sau partenera de viata... Ne schimbam.
Iar aceasta schimbare trebuie sa o descoperim la cel sau cea de langa noi. Sa o acceptam, sa o vedem, sa o...iubim! Altfel...totul se darama.
Se darama? soptiti voi.
Da. Se darama. Pentru ca nu se mai gaseste punctul comun, pentru ca uiti de ce esti langa partenera sau partenerul tau, pentru ca ai impresia ca esti un strain sau este o straina.
Un strain? spuneti voi cu glas tremurat.
Da. Un strain.Un alt om! O alta persoana!
Stiti ieri am vorbit cu o persoana pe care o apreciez foarte mult si mi-a spus un lucru la care nu m-am gandit. A zis asa: Esti alta persoana acum, fata de anul trecut.
Daaa? intrebati voi curiosi. Esti?
Nu, rad eu. Acum...sunt eu cea veche, anul trecut...am fost...
De ce? soptiti voi.
Pentru ca am facut TOTUL pentru TOTI! Pentru ca am incercat sa fac IMPOSIBILUL, POSIBIL!Si nu am reusit.
Si? soptiti voi.
Si nimic, rad eu. Cateodata e important sa cazi ca sa te trezesti, e important sa dai cu capul ca sa te luminezi, e important sa...
Sa? intrebati voi soptind in linistea deplina care s-a lasat.
Sa ai TIMP! spun eu tare. Timp pentru tine, timp de invatat, timp de plimbat, timp de zambit, timp pentru calatorit, timp pentru prieteni, timp pentru...visat!
Dar...spuneti voi incet.
Da, stiu. E greu sa ai timp, dar invat! Invat sa petrec timpul frumos. Invat sa privesc cerul de un albastru ireal, invat sa joc baschet ( acum doua zile am incercat sa joc, dupa 20 de ani! Ce a iesit a fost ceva haios tare!), invat sa privesc marea prin ochii altuia, invat sa scriu!
Inveti sa scrii? intrebati voi mirati.
Da. Invat. E greu sa scrii, stiati? E greu. Dar imi face o deosebita placere si acest lucru e cel mai important in viata. Sa faci ceea ce iti place!
Dar...soptiti voi.
Da. Stiu. O sa ma intrebati unde e fericirea? Nu stiu inca, dar ieri cineva mi-a spus asa de frumos: "Fericirea are mai multe fete! Trebuie sa te uiti cu atentie...ca sa o poti descoperi".
Eu...acum...privesc cu atentie si nu ma grabesc, pentru ca acum fericirea mea e aici in sufletul meu, in inima mea, in cugetul meu...adica in zambetul copiilor mei. Aceasta e fericirea mea!
Asa ca...prima data dupa mult, mult timp...am TIMP! Timp pentru mine, timp de visare, timp de scris si timp de calatorit.
Si totusi...marea?
A, da! era sa uit. Marea...marea e prietena mea!
Prietena? soptiti voi neincrezatori.
Da. Noi avem o relatie speciala. Imi place doar sa o admir. Sa ii vad valurile inspumate, sau sa o vad scanteind in amurgul soarelui de vara, sa o vad dimineata cand e limpede si pestisorii se joaca fericiti si...sa o aud!
Sa o auzi? soptiti voi in linistea lasata.
Da. Sa o aud. E zgomotul valurilor care pentru mine e ca o melodie care imi rasuna in suflet, e... armonie, e...visare.
Si esti acolo? soptiti voi.
Nu. Dar marea...marea o vad prin ochii tai!
Ai mei? exclami uimit.
Da, rad eu. Ai tai! si e...frumoasa chiar daca astazi ea simte, simte ca eu...nu sunt acolo!
Marea mea, marea mea albastra, soptesc eu...
***
Astazi am primit o poza cu marea de la draga mea, draga!
Am prelucrat-o.
Uite ce a iesit! Sper sa va placa.
Este...munca in echipa!
Comentarii
Trimiteți un comentariu