Treceți la conținutul principal

"Aurul negru" din mijlocul țării...

"Unde ești...nămolule?"
O să râdeți de expresia mea, dar astăzi am tot repetat-o...
A fost una din zilele acelea în care durerea nu m-a lăsat în pace nici o clipă. O durere sâcâietoare în toate oasele mele...
Ei, hai! cred că exagerezi, spuneți voi cu zâmbetul pe buze.
Nu...Este așa de intensă durerea că nu știu ce să mai fac. Revine așa din când în când, după ce trec printr-o perioadă tensionată. Dar...să nu lăsăm să ne strice seara, așa că ...am un zâmbet pe  chip ( mai mult un rânjet! dar ce să-i faci, mă străduiesc!).

V-am promis aseară că vă vorbesc despre lacul minunat, lacul cu nămol!
Eu...l-am descoperit anul trecut.
E ciudat...
E greu să te înveți cu el.
E așa, cum să spun... trebuie să treci peste un prag psihologic. Apoi...nu mai vrei să ieși din el!


O să numesc nămolul "aurul negru" pentru că este foarte benefic organismului.
Eu...am fost forte neîncrezătoare ca și voi. Anul trecut am ajuns din întâmplare aici în mijlocul țării. Acum nu mai cred în întâmplări, cred că toate se așează așa simplu pe făgașul care trebuie. Doar ne trebuie răbdare multă și încredere!
Dar să revin! ( Am tendința, ați observat, să deviez de la subiect! Ce să fac dacă așa sunt! Cu cât îmbătrânesc mai mult cu atât...vorbesc mai mult! Nu vreți să mă auziți!)


Anul trecut când am ajuns la lacuri...a fost minunat să văd oamenii fericiți în lacuri, să-i văd în apa neagră povestind ca și cum se cunoșteau cine știe de când!
Da, aceasta este atmosfera din lac...una de prietenie.
Pentru cei care vin prima dată...îi vezi cum intră cu atenție în apă. Apoi apa îi ridică pentru că este sărată. Există întotdeauna binevoitori care îți spun cum să faci tratamentul. Adică stai în lacul cu nămol apoi întri în lacul cu iod.

De ce este chiar așa de important lacul acesta? o să mă întrebați voi curioși.
Și eu mi-am pus aceeași întrebare. Am găsit răspunsul în anul acesta, când un străin m-a întrebat unde este lacul cu nămol și după ce i-am explicat, m-a intrebat cât costă!
M-am uitat la el zâmbind și i-am spus: "Dacă ați întrat în incinta lacurilor, nu mai costă nimic!"

Era uimit!
Eu mi-am dat seama atunci că împachetările cu nămol sunt foarte scumpe și în țară și în străinătate, iar noi aici avem...totul de la natură, gratuit!
Cum să nu revin asupra problemei care mă frământă de câțiva ani: aceea a frumuseții țării noastre. Și nu numai frumusețe, ci și bogăție naturală. Trebuie să profităm de toate acestea, trebuie să le protejăm.

Pot să vă spun că dacă aș putea da o steluță aurie așa din partea mea, aș dau-o celor care se ocupă de administrarea lacurilor. Foarte bun management. Au făcut schimbări care au adus mii de turiști. Intr-o zi s-au vândut 9000 de bilete, în condițiile în care copiii sub 10 ani intră gratuit.
Dușuri cu apă caldă, pentru că au instalat panouri solare. Super! Si alte condiții.

Singurul lucru remarcat de unul dintre oamenii care stăteau în lac ( acolo se discută despre toate lucrurile! Pui țara la cale! Repet nu contează că te cunoști sau nu, toți povestesc!) este faptul că indicațile erau numai în limba română.
 Străinii erau ghidați de oameni cum să se spele de nămol pentru a putea intra în alte lacuri.
(Am avut o aventură cu acest lucru, dar nu v-o povestesc că mă apucă nervii! Se poate să nu am eu aventuri, dacă sunt înconjurată de toți sfătoșii din lumea aceasta?)

De ce este important să te speli de nămol? o să mă întrebați voi.
Pentru că se pot schimba propietățile lacurilor.
In lacul cu iod de exemplu salinitatea este mai mică și este benefic pentru glanda tiroidă.
Iar nămolul acesta este așa...ca un noroi. Are un miros specific, dar după ce te înveți  nu îl mai simți.
O să vă pun o imagine cu detalii despre Nămolul sapropelic de la Ocna Sibiului.

Citiți singuri despre beneficile lui, eu vă pot spune doar că eu am simțit efectul benefic anul trecut și anul acesta.
In partea de sus vedeți imagine celor trei lacuri separate de zona de care v-am vorbit. Aici a existat (și începe să-și revină încet), un loc pentru tratament.
O să vă pun câteva imagini ale clădirii vechi care a intrat într-un program de reabilitare. Si incă o casă pe care am descoperit-o în plimbările mele și mi s-a părut interesantă. Nu-i fac reclamă, e un afiș pe ea, doar mi-a plăcut arhitectura!

Să revin!
Mai este ceva: e atât de haios să stai în lacul acela negru cu o mulțime de oameni în jurul tău!
Chiar se râde aici!
Cred că și buna dispoziție face mult bine!
Si 30 de minute...îți relaxează toți mușchii, iar pielea devine foarte fină.
Cam asta simți în "aurul negru" din mijlocul țării.
Acesta este un lac amenajat de foarte mult timp, unul dintre cele trei.

Am auzit un zvon însă care m-a întristat peste măsură, nu știu dacă este adevărat sau nu.
Știți cu toții că nămolul de la Techerghiol este renumit. Zvonul spunea că o firmă străină a concensionat, sau vrea să o facă pe...99 de ani! Ce înseamnă asta dacă este adevărat: se va exporta tot!
Sper din suflet să nu fie adevărat. Sper.




Aici în mijlocul țării scrie CLAR:
NU AVEȚI VOIE SĂ LUAȚI NĂMOL ACASĂ!
Și mi se pare corect. Este acolo și oricine care plătește bilet ( care nu este scump!) poate să-l folosească! Și noi, noi în țara noastră putem beneficia ( ne putem permite!) de el.

De aici de vede o parte din clădire! Vă mai pun o poză din față clădirii.
Ce ziceți? Impresionant, nu?
Sunt două intrări la fel! Este imensă clădirea.
Cuvintele chiar sunt de prisos, cred că se poate schimba ceva în țara aceasta frumoasă dacă se vrea.
Depinde de noi.
Așa că...revin... dacă nu ați încercat niciodată beneficiile nămolului sapropelic de la Ocna Sibiului să o faceți!

Iar eu rămân la întrebarea mea ( așa spusă cu părere de rău...):
"Unde ești...nămolule să-mi iei durerea? Unde ești?"

***
Pentru voi, dar în special pentru sufletul meu imaginea casei din Ocna Sibiului.
Ce spuneți? E superbă.
***

Aș vrea să vă mulțumesc vouă celor care citiți, astăzi ( ieri! Am trecut în altă zi!) am avut surpriza  plăcută să văd că un articol de-al meu s-a citit de 100 de ori în 24 de ore!

Sunt mândră de mine, sunt mândră că am ce vă arăta, pentru că în țara aceasta găsești minunății la tot pasul și sunt mândră de voi, pentru că vă găsiți timp pentru a citi cuvintele mele.

Nu uitați: Zâmbiți mereu!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Culorile vieții

M i-am prins în păr o rază de soare și privesc spre voi amuzată. Știu, știu afară plouă de rupe, nici măcar nu ninge, dar aseară o prietenă dragă de care mi-e tare, tare dor mi-a spus să-mi prind în păr o rază de soare. Așa că astăzi am căutat concentrată pe cer și cumva dintre nori am găsit o rază, cam firavă cei drept, dar am găsit-o și mi-am așezat-o cu mândrie în plete. Uite-așa! A cum trecând la lucruri mai serioase...Nu mai vine odată primăvara? Că parcă sunt în poeziile lui Bacovia unde ploaia nu se mai termină și sufletul poetului este prins într-un sicriu...ceva de genul! Adevărul că vremea aceasta care se schimbă atât de tare ne dereglează tot organismul. Nu că n-am fi dereglați, că oricum suntem! ( zâmbesc ) Nu mai avem timp de bucuriile vieții. Nu mai avem timp de noi. Nu mai considerăm că trebuie să ne facem timp de ceea ce ne face plăcere. Avem timp, dar în același timp, nu avem. Pare un non-sens, dar știu ce vorbesc. Sunt zile în care nu fac nimic, dar sunt mai...

Fata cu flori în păr

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet în priviri. Uneori este greu să acceptăm realitatea și ne ascundem sentimentele după zâmbetul de pe chip. În fiecare zi sunt uimită de cei din jurul meu, care au impresia că sunt...bine! Cât de comic mi se pare, cât de trist. Dar cum aș putea să le explic că nu mi-am dorit să arăt mai bine, să îmi schimb întreaga viață, să iau totul de la început? Că sunt lucruri care ne depășesc, care nu au o explicație logică, care pur și simplu se întâmplă și gata. Cum să le explic ceva ce nici eu nu înțeleg? Cum să înțeleg ceva care nu are o explicație logică? M-am uitat astăzi, atât de tristă, spre cei care-mi sunt aproape în fiecare zi și mi-am dat seama că nu au cum să înțeleagă ce este în sufletul meu. Le-am zâmbit. E mai bine să vadă doar omul care luptă cu toată ființa pentru a fi bine.... U neori este așa de bine să încercăm să ne facem viața frumoasă.E așa de simplu. Nici măcar nu vă dați seama, cât de simplu! Priviți o imagin...