Treceți la conținutul principal

"Aurul negru" din mijlocul țării...

"Unde ești...nămolule?"
O să râdeți de expresia mea, dar astăzi am tot repetat-o...
A fost una din zilele acelea în care durerea nu m-a lăsat în pace nici o clipă. O durere sâcâietoare în toate oasele mele...
Ei, hai! cred că exagerezi, spuneți voi cu zâmbetul pe buze.
Nu...Este așa de intensă durerea că nu știu ce să mai fac. Revine așa din când în când, după ce trec printr-o perioadă tensionată. Dar...să nu lăsăm să ne strice seara, așa că ...am un zâmbet pe  chip ( mai mult un rânjet! dar ce să-i faci, mă străduiesc!).

V-am promis aseară că vă vorbesc despre lacul minunat, lacul cu nămol!
Eu...l-am descoperit anul trecut.
E ciudat...
E greu să te înveți cu el.
E așa, cum să spun... trebuie să treci peste un prag psihologic. Apoi...nu mai vrei să ieși din el!


O să numesc nămolul "aurul negru" pentru că este foarte benefic organismului.
Eu...am fost forte neîncrezătoare ca și voi. Anul trecut am ajuns din întâmplare aici în mijlocul țării. Acum nu mai cred în întâmplări, cred că toate se așează așa simplu pe făgașul care trebuie. Doar ne trebuie răbdare multă și încredere!
Dar să revin! ( Am tendința, ați observat, să deviez de la subiect! Ce să fac dacă așa sunt! Cu cât îmbătrânesc mai mult cu atât...vorbesc mai mult! Nu vreți să mă auziți!)


Anul trecut când am ajuns la lacuri...a fost minunat să văd oamenii fericiți în lacuri, să-i văd în apa neagră povestind ca și cum se cunoșteau cine știe de când!
Da, aceasta este atmosfera din lac...una de prietenie.
Pentru cei care vin prima dată...îi vezi cum intră cu atenție în apă. Apoi apa îi ridică pentru că este sărată. Există întotdeauna binevoitori care îți spun cum să faci tratamentul. Adică stai în lacul cu nămol apoi întri în lacul cu iod.

De ce este chiar așa de important lacul acesta? o să mă întrebați voi curioși.
Și eu mi-am pus aceeași întrebare. Am găsit răspunsul în anul acesta, când un străin m-a întrebat unde este lacul cu nămol și după ce i-am explicat, m-a intrebat cât costă!
M-am uitat la el zâmbind și i-am spus: "Dacă ați întrat în incinta lacurilor, nu mai costă nimic!"

Era uimit!
Eu mi-am dat seama atunci că împachetările cu nămol sunt foarte scumpe și în țară și în străinătate, iar noi aici avem...totul de la natură, gratuit!
Cum să nu revin asupra problemei care mă frământă de câțiva ani: aceea a frumuseții țării noastre. Și nu numai frumusețe, ci și bogăție naturală. Trebuie să profităm de toate acestea, trebuie să le protejăm.

Pot să vă spun că dacă aș putea da o steluță aurie așa din partea mea, aș dau-o celor care se ocupă de administrarea lacurilor. Foarte bun management. Au făcut schimbări care au adus mii de turiști. Intr-o zi s-au vândut 9000 de bilete, în condițiile în care copiii sub 10 ani intră gratuit.
Dușuri cu apă caldă, pentru că au instalat panouri solare. Super! Si alte condiții.

Singurul lucru remarcat de unul dintre oamenii care stăteau în lac ( acolo se discută despre toate lucrurile! Pui țara la cale! Repet nu contează că te cunoști sau nu, toți povestesc!) este faptul că indicațile erau numai în limba română.
 Străinii erau ghidați de oameni cum să se spele de nămol pentru a putea intra în alte lacuri.
(Am avut o aventură cu acest lucru, dar nu v-o povestesc că mă apucă nervii! Se poate să nu am eu aventuri, dacă sunt înconjurată de toți sfătoșii din lumea aceasta?)

De ce este important să te speli de nămol? o să mă întrebați voi.
Pentru că se pot schimba propietățile lacurilor.
In lacul cu iod de exemplu salinitatea este mai mică și este benefic pentru glanda tiroidă.
Iar nămolul acesta este așa...ca un noroi. Are un miros specific, dar după ce te înveți  nu îl mai simți.
O să vă pun o imagine cu detalii despre Nămolul sapropelic de la Ocna Sibiului.

Citiți singuri despre beneficile lui, eu vă pot spune doar că eu am simțit efectul benefic anul trecut și anul acesta.
In partea de sus vedeți imagine celor trei lacuri separate de zona de care v-am vorbit. Aici a existat (și începe să-și revină încet), un loc pentru tratament.
O să vă pun câteva imagini ale clădirii vechi care a intrat într-un program de reabilitare. Si incă o casă pe care am descoperit-o în plimbările mele și mi s-a părut interesantă. Nu-i fac reclamă, e un afiș pe ea, doar mi-a plăcut arhitectura!

Să revin!
Mai este ceva: e atât de haios să stai în lacul acela negru cu o mulțime de oameni în jurul tău!
Chiar se râde aici!
Cred că și buna dispoziție face mult bine!
Si 30 de minute...îți relaxează toți mușchii, iar pielea devine foarte fină.
Cam asta simți în "aurul negru" din mijlocul țării.
Acesta este un lac amenajat de foarte mult timp, unul dintre cele trei.

Am auzit un zvon însă care m-a întristat peste măsură, nu știu dacă este adevărat sau nu.
Știți cu toții că nămolul de la Techerghiol este renumit. Zvonul spunea că o firmă străină a concensionat, sau vrea să o facă pe...99 de ani! Ce înseamnă asta dacă este adevărat: se va exporta tot!
Sper din suflet să nu fie adevărat. Sper.




Aici în mijlocul țării scrie CLAR:
NU AVEȚI VOIE SĂ LUAȚI NĂMOL ACASĂ!
Și mi se pare corect. Este acolo și oricine care plătește bilet ( care nu este scump!) poate să-l folosească! Și noi, noi în țara noastră putem beneficia ( ne putem permite!) de el.

De aici de vede o parte din clădire! Vă mai pun o poză din față clădirii.
Ce ziceți? Impresionant, nu?
Sunt două intrări la fel! Este imensă clădirea.
Cuvintele chiar sunt de prisos, cred că se poate schimba ceva în țara aceasta frumoasă dacă se vrea.
Depinde de noi.
Așa că...revin... dacă nu ați încercat niciodată beneficiile nămolului sapropelic de la Ocna Sibiului să o faceți!

Iar eu rămân la întrebarea mea ( așa spusă cu părere de rău...):
"Unde ești...nămolule să-mi iei durerea? Unde ești?"

***
Pentru voi, dar în special pentru sufletul meu imaginea casei din Ocna Sibiului.
Ce spuneți? E superbă.
***

Aș vrea să vă mulțumesc vouă celor care citiți, astăzi ( ieri! Am trecut în altă zi!) am avut surpriza  plăcută să văd că un articol de-al meu s-a citit de 100 de ori în 24 de ore!

Sunt mândră de mine, sunt mândră că am ce vă arăta, pentru că în țara aceasta găsești minunății la tot pasul și sunt mândră de voi, pentru că vă găsiți timp pentru a citi cuvintele mele.

Nu uitați: Zâmbiți mereu!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Sclipici

Î n ultima vreme gândurile mi-au invadat tot spațiul personal. Nu reușesc să prind o clipă libera în care să fie liniște. E așa...o apăsare, o tristețe care nu-și are locul, o presimțire, care nu știu dacă e bună sau rea. Cred că imbătrânesc. Am ajuns să nu pot dormi din cauza gândurilor.🤔 Tinerețe-bătrânețe. C red că depinde foarte mult de starea de spirit. De fapt nu contează câți ani ai, ci cum ești tu. Spuneam astăzi într-un discurs că fiecare dintre noi strălucim. Replica a fost, normal: Avem sclipici? Am râs de comicul situației și le-am explicat că nu sclipiciul dă strălucirea unui om, ci aura. Ceea ce este el, ceea ce transmite către ceilalți  și chiar mai mult, strălucirea vine din sufletul fiecărui. S-au uitat puțin cam neîncrezători spre mine 🙂 Nu am renunțat la discursul meu. Sclipirea...ne întinereste! Sclipirea...ne aduce beneficii. Sclipirea, ne dă mai multă putere de muncă, ne intăreste, ne descurcă prin lumea aceasta mare. Sclipirea se vede în chipul u...

tell her you belong to me

A stăzi, într-o zi în care soarele "și-a făcut de cap" împrăștiind căldură de noiembrie, mi-am adunat gândurile și m-am hotărât să revin puțin la cartea mea. Pentru cei care au început să-mi citească blogul doar de puțin timp, trebuie să vă spun că atunci când am început mi-am propus să scriu o carte în timp real. Și am făcut acest lucru o perioadă de timp. Eram mulțumită de rezultat. Mi-am depășit limitele permanent. Am învățat în fiecare zi, am studiat. Dar ...m-am oprit. N u pentru că nu-mi plăcea ceea ce făceam, ci pentru că viața "mi-a dat o palmă" atât de grea încât m-a pus la pământ. Am simțit-o în toată ființa mea, atât de real, atât de dureros, încât mintea a refuzat să zboare în visare, în scris, în idei și cuvinte. Nu , nu am vrut să renunț la pasiunea mea. Am continuat să scriu. Gânduri. Idei. Principii. Sfaturi. Realități. Și mi-a ieșit și asta. ( știu, sunt foarte modestă!!!) A stăzi, într-o zi călduroasă de noiembrie, am simțit că trebuie să m...