Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie. Îmi doresc să am suficient timp pentru a scrie mai mult. Sufăr că nu pot să mă concentrez suficient atunci când scriu, din diferite motive, nici nu contează care.
Ideile, gândurile, scrisul meu acum nu are cursivitate și asta chiar mă enervează!😀
Păi cum e posibil?
Dau sfaturi la alții și la mine nu le aplic?
Da, cam așa.
Lăsând gluma chiar am o perioadă în care nu mă pot concentra.
Ai îmbătrânit, râdeți voi.
Da, da...și asta! Cred însă că vremea e de vină.
Vreau primăvară! Vreau culoare!
Vreau adierea vântului să-mi mângâie pletele să mă dezmierde și să-mi șoptească cuvinte numai de noi știute.
Vreau...timp pentru scris. Intr-un colț de lume, într-o casă cu pridvor, într-o curte plină de câini și pisici și flori multe flori.
Vreau liniște, ca din liniște să pot să-mi deapăn povestea pas cu pas, idee cu idee, până e un tot unitar.
Vreau să nu mai uit cuvinte!
Și vreau să nu mai uit de mine.
Pentru că exist,
Pentru că sunt Eu,
Pentru că nu m-am lăsat orice mi-a făcut.
Nu am renunțat. Înțelegi voi?
Stiți cum sunt eroii aceia din filme pe care-i pun la pământ și ei se ridică? Apropo de asta tot timpul m-am întrebat cum naiba reușesc!😄
În fine, eu mă ridic.
Încearcă să mă pună la pământ, eu...țup! Sus.
Iară...
Eu...nimic.
Ui așa să le fac în ciudă.
De ce?
Pentru că stima mea de sine a crescut considerabil, că știu cine sunt cu adevărat și ce pot face. Că sunt grozavă dacă-mi pun în cap ceva. ( În seara asta se pare că am în minte numai expresii 😎😎😎)
Mda, spuneți voi, ți-au murit lăudătorii?
Cam așa, raspund eu râzănd din toată inima. Sau nu, ei nu au murit, eu le-o iau înainte! Da, da asta e.
Uneori fericirea vine din lucruri mărunte, iar eu acum sunt fericită pentru simplu fapt că m-am putut exprima.
Lucruri nespuse, care mi-au măcinat sufletul, le-am aruncat afară din mine.
În sfârșit.
Acum...îmi trebuie un plan.
Scopul.
Obiective.
Și la lucru.
Trebuie să știți un lucru important: cât ai un serviciu și-ți place ceea ce faci, ai pentru ce trăi.
Zâmbiți la ziua de mâine și mulțumiți pentru ziua de azi.
Pentru voi,
Doar T. A.
Ideile, gândurile, scrisul meu acum nu are cursivitate și asta chiar mă enervează!😀
Păi cum e posibil?
Dau sfaturi la alții și la mine nu le aplic?
Da, cam așa.
Lăsând gluma chiar am o perioadă în care nu mă pot concentra.
Ai îmbătrânit, râdeți voi.
Da, da...și asta! Cred însă că vremea e de vină.
Vreau primăvară! Vreau culoare!
Vreau adierea vântului să-mi mângâie pletele să mă dezmierde și să-mi șoptească cuvinte numai de noi știute.
Vreau...timp pentru scris. Intr-un colț de lume, într-o casă cu pridvor, într-o curte plină de câini și pisici și flori multe flori.
Vreau liniște, ca din liniște să pot să-mi deapăn povestea pas cu pas, idee cu idee, până e un tot unitar.
Vreau să nu mai uit cuvinte!
Și vreau să nu mai uit de mine.
Pentru că exist,
Pentru că sunt Eu,
Pentru că nu m-am lăsat orice mi-a făcut.
Nu am renunțat. Înțelegi voi?
Stiți cum sunt eroii aceia din filme pe care-i pun la pământ și ei se ridică? Apropo de asta tot timpul m-am întrebat cum naiba reușesc!😄
În fine, eu mă ridic.
Încearcă să mă pună la pământ, eu...țup! Sus.
Iară...
Eu...nimic.
Ui așa să le fac în ciudă.
De ce?
Pentru că stima mea de sine a crescut considerabil, că știu cine sunt cu adevărat și ce pot face. Că sunt grozavă dacă-mi pun în cap ceva. ( În seara asta se pare că am în minte numai expresii 😎😎😎)
Mda, spuneți voi, ți-au murit lăudătorii?
Cam așa, raspund eu râzănd din toată inima. Sau nu, ei nu au murit, eu le-o iau înainte! Da, da asta e.
Uneori fericirea vine din lucruri mărunte, iar eu acum sunt fericită pentru simplu fapt că m-am putut exprima.
Lucruri nespuse, care mi-au măcinat sufletul, le-am aruncat afară din mine.
În sfârșit.
Acum...îmi trebuie un plan.
Scopul.
Obiective.
Și la lucru.
Trebuie să știți un lucru important: cât ai un serviciu și-ți place ceea ce faci, ai pentru ce trăi.
Zâmbiți la ziua de mâine și mulțumiți pentru ziua de azi.
Pentru voi,
Doar T. A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu