Treceți la conținutul principal

Planul

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie. Îmi doresc să am suficient timp pentru a scrie mai mult. Sufăr că nu pot să mă concentrez suficient atunci când scriu, din diferite motive,  nici nu contează care.
Ideile, gândurile, scrisul meu acum nu are cursivitate și asta chiar mă enervează!😀
Păi cum e posibil?
Dau sfaturi la alții și la mine nu le aplic?

Da, cam așa.
Lăsând gluma chiar am o perioadă în care nu mă pot concentra.
Ai îmbătrânit,  râdeți voi.
Da, da...și asta! Cred însă că vremea e de vină.
Vreau primăvară! Vreau culoare!
Vreau adierea vântului să-mi mângâie pletele să mă dezmierde și să-mi șoptească cuvinte numai de noi știute.
Vreau...timp pentru scris. Intr-un colț de lume, într-o casă cu pridvor, într-o curte plină de câini și pisici și flori multe flori.
Vreau liniște, ca din liniște să pot să-mi deapăn povestea pas cu pas, idee cu idee, până e un tot unitar.
Vreau să nu mai uit cuvinte!
Și vreau să nu mai uit de mine.
Pentru că exist,
Pentru că sunt Eu,
Pentru că nu m-am lăsat orice mi-a făcut.
Nu am renunțat. Înțelegi voi?

Stiți cum sunt eroii aceia din filme pe care-i pun la pământ și ei se ridică? Apropo de asta tot timpul m-am întrebat cum naiba reușesc!😄
În fine, eu mă ridic.
Încearcă să mă pună la pământ,  eu...țup! Sus.
Iară...
Eu...nimic.
Ui așa să le fac în ciudă.
De ce?

Pentru că stima mea de sine a crescut considerabil, că știu cine sunt cu adevărat și ce pot face. Că sunt grozavă dacă-mi pun în cap ceva. ( În seara asta se pare că am în minte numai expresii 😎😎😎)

Mda, spuneți voi, ți-au murit lăudătorii?
Cam așa, raspund eu râzănd din toată inima. Sau nu, ei nu au murit, eu le-o iau înainte! Da, da asta e.
Uneori fericirea vine din lucruri mărunte,  iar eu acum sunt fericită pentru simplu fapt că m-am putut exprima.
Lucruri nespuse, care mi-au măcinat sufletul, le-am aruncat afară din mine.
În sfârșit.

Acum...îmi trebuie un plan.
Scopul.
Obiective.
Și la lucru.
Trebuie să știți un lucru important: cât ai un serviciu și-ți place ceea ce faci, ai pentru ce trăi.
Zâmbiți la ziua de mâine și mulțumiți pentru ziua de azi.

Pentru voi,
     Doar T. A.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…