Când se răzbună femeia!!!

Vedeți voi, iarăși am avut dreptate...
Astăzi am găsit ceva atât de comic încât am râs singură toată ziua.
Și nu pot, dar chiar nu pot să nu vă povestesc și vouă!

Să vă povestesc...Am făcut ordine la cărți în bibliotecă.
După multă muncă, plăcută de altfel, am ajuns la cărțile vechi care i-au aparținut tatălui meu. Vă spun sincer, am avut emoții când am luat în mână lucrarea lui de licență, când am găsit caietul lui de poezii, când am atins fiecare filă și carte pe care în urmă cu mulți, mulți ani tatăl meu le-a citit și le-a ordonat. Le știu și le-am citit aproape pe toate pentru că...acesta era modul în care eu am putut să-l cunosc...
Dar să revin...

Am ajuns la un caiet (Am crezut eu!), de fapt era doar o copertă de caiet mic și înăuntru multe, multe ziare foarte vechi. Și le-am răsfoit...
Spre surprinderea mea am găsit o "gazetă", adică un ziar datat la 13 august1944!
Vă dați seama?
Am deschis cu atenție să nu se destrame și am citit știrile din 1944!

La rubrica cu mici anunțuri îmi sare în ochi ceva: "Când se răzbună femeia!"
Și citesc...
Și râd!
Și citesc...
Și râd!
Și iarăși citesc...
Și râd!

Trebuie să vedeți și voi, că nu m-am putut abține și i-am făcut o fotografie!

Deci...v-a plăcut?
Păi să nu râd eu singură toată ziua?
Și-a făcut femeia dreptate?
Simplu, direct!

Dar cel mai mult îmi place finalul: "Să te ferească Dumnezeu de bătaia muierească!"
Până și cel care a relatat era speriat!
Am râs și râd cu lacrimi!

Lăsând gluma deoparte ( dacă puteți, eu nu prea!) cred că era un exemplu pe care-l dădeau celor care atentau la bărbații însurați!
Sau era pur și simplu o știre!

Oricum o luați, eu sincer cred că lumea era mai simplă și mai directă atunci.
Eu sper doar să vă distrați și voi citind cuvintele acestea scrise cu atâția ani în urmă și să râdeți împreună cu mine.
Uite, astăzi povestea aceasta mi-a înseninat ziua!

Mâine...la drum!
Unde? șoptiți voi mirați.
În lumea largă! Dar...o să vă transmit și vouă toată energia pe care o s-o preiau din locurile pe care  le voi vizita.

Pentru voi, încă o fotografie a ziarului.
Prima pagină ca să vedeți că întâmplarea s-a petrecut acum 73 de ani!

Și vreau să închei în seara aceasta citând din articolul care se vede: "Pe urmele străbunilor"

"Valoarea unui neam se dovedește cu faptele lui. 

Despre ceea ce suntem noi azi, mărturisesc faptele noastre. 

Bune sau rele, acestea sunt certificatul nostru; ele arată dacă merităm viața ce ne-a fost hărăzită, sau trebuie să ne învrednicim de una mai bună."

Frumos, nu?