Hello...sunt eu!
Zâmbetul meu este peste tot! Încăperea răsună de râsul meu copilăresc! Alerg prin casă dansând într-un ritm numai de mine știut, sau mai degrabă fără...ritm! Nu-mi pasă, sunt eu!
Cânt, cânt anapoda pentru că am căștile pe urechi și doar eu știu ce sunete răsună în mintea, inima și ființa mea. Nu-mi pasă, sunt eu!
Sunetul telefonului sună întrerupându-mi starea de aparentă fericire...Revin pe pământ...
Hello...de ce ești așa? mă întrebați voi în șoaptă.
De ce? Pentru că, șoptesc eu, astăzi...cineva mi-a spus că-i dau curaj! Vă dați seama ce înseamnă asta? Vă dați seama? șoptesc eu cu glasul plin de emoție...
Nu...Ce înseamnă? spuneți voi uimiți.
Sunt eu!
Tu?- neîncrezători...
EU!
Fiecare dintre noi trecem prin perioade cumplite în viață, dar trebuie să vedem dincolo de ceea ce se întâmplă. Să căutăm să conștientizăm că suntem înconjurați de oameni cărora le pasă de noi, să vedem partea bună: "Că putea să fie și mai rău!"
Știu, îmi pare rău, nu vreau să supăr pe nimeni, dar nu problema o negăm ci o vedem din altă parte! Așa pur și simplu!
O să mă certați: că habar nu am de probleme, de ceea ce înseamnă să te confrunți cu adevăratele provocări ale vieții...de viața reală!
Of...da, aș vrea să fie așa. Din păcate problemele chiar nu m-au ocolit și au început de timpuriu...
Dar am învățat!
Vedeți voi totul se învață!
Pare ciudat, dar trebuie să înveți să...treci peste suferință!
Trebuie! Dacă nu pentru tine, pentru cei din jurul tău!
Așa că DA! Sunt EU!
Eu, cea care o viață întreagă i-am sfătuit pe alți oameni cum să treacă prin suferință, care i-am ajutat mereu cu un cuvânt bun, cu un sfat, cu...o îmbrățișare.
Nu sunt specialist sunt doar OM! Un om încercat de viață, dar care a știut să treacă prin toate.
Să facem un exercițiu...V-ați obișnuit, nu?
Încercați să vă spuneți singuri problema pe care o aveți, rostiți-o cu voce tare, sau puneți-o în scris.
Apoi...fragmentați-o.
Gândiți-vă la fiecare parte și găsiți partea cea mai cumplită și părticică aceea bună, de 1% sau mai mult! La final adunați partea...bună!
Pare ciudat ce vă spun, dar cu siguranță știți deja că noi, oamenii nu cunoaștem planul pe care Dumnezeu îl are cu noi.
De cele multe ori ni se pare așa de nedreapă viața. Și așa e, nedreaptă!
Important este să trecem mai departe...și la un moment dat vom vedea adevăratul plan.
Astăzi am scris câteva cuvinte...
Altele decât acestea? râdeți voi.
Da...altele, șoptesc eu cu lacrimi în ochi...pentru cineva special...
Vedeți voi este ceva ce trebuie să vă spun și vouă:
"Atunci când te simți cu sufletul la pământ, când nu mai vrei să cobori din pat, când refuzi să mănânci, când simți că nu mai poți...atunci, în acel moment să...TE GÂNDEȘTI că sunt alți oameni care sunt foarte bolnavi, oameni care au necazuri mai mari, oameni care nu au ce să mănânce, care nu au unde să locuiască...!"
Așa să gândiți...și VOINȚA pe care o avem sădită în ființa noastră o să ne ridice și vom spune:
"Eu pot să merg, pot să-mi mișc mâinile, pot să vorbesc, pot să merg la muncă....
Eu pot să zâmbesc, pot să râd și pot să plâng până nu mai am glas...
Eu pot să-i îmbrățișez pe cei care sunt cu mine fizic, iar pe cei care nu sunt...închid ochii și le simt îmbrățișarea aceea specială...
Eu...simt! Pot să simt iubirea care vine spre mine de la familie, de la prieteni, de la oameni...
Eu...POT!"
[...]
Astăzi m-am gândit...
La nemurirea sufletului! râdeți voi de mine.
Nu. La lucruri mai lumești, în privința sufletului v-am mai spus, știu!
M-am gândit la cartea care am început-o...Unii dintre voi care citiți tot ce scriu știți că la început foarte multe articole sunt cu părți din cartea aceea la care tot visez de o viață. Nu am mai scris pentru voi, pentru că am simțit ...că trebuie să mă opresc.
Eu scriu...doar că probabil o să vă mai pun doar fragmente. Este mai bine așa, deocamdată.
Am fost întrebată de: "Străinul de lângă mine..."
Pot să vă spun că am scris povestea, dar...până și eu am fost tulburată după ce am terminat-o....
Cândva! Poate.
Să revin și să termin într-o notă mai optimistă.
POT!
Acest lucru este cel mai important.
Mi-am împlinit un vis: Să scriu.
Învăț mereu spre disperarea celor din jurul meu!
Găsesc FRUMOSUL în toată partea urâtă a vieții mele!
Și cel mai spectaculos INSPIR oamenii!
Deci...
Hello...is me!
Cânt fără nici o noimă în glasul meu ( Nu am luat bine tonul!), nu sunt fericită pentru că nu am cum, dar...m-am REGĂSIT! Pe mine!
Cred că este cel mai important lucru să te regăsești pe tine și să ai încredere 100% în planul pe care Dumnezeu îl are cu tine.
***
Pentru Laura și pentru voi,
EU.
***
O imagine făcută de mine cu florile mele preferate pentru voi toți.
Astăzi...am ajuns la 4000!
Sărbătoresc în felul meu...prin scris!
Zâmbetul meu este peste tot! Încăperea răsună de râsul meu copilăresc! Alerg prin casă dansând într-un ritm numai de mine știut, sau mai degrabă fără...ritm! Nu-mi pasă, sunt eu!
Cânt, cânt anapoda pentru că am căștile pe urechi și doar eu știu ce sunete răsună în mintea, inima și ființa mea. Nu-mi pasă, sunt eu!
Sunetul telefonului sună întrerupându-mi starea de aparentă fericire...Revin pe pământ...
Hello...de ce ești așa? mă întrebați voi în șoaptă.
De ce? Pentru că, șoptesc eu, astăzi...cineva mi-a spus că-i dau curaj! Vă dați seama ce înseamnă asta? Vă dați seama? șoptesc eu cu glasul plin de emoție...
Nu...Ce înseamnă? spuneți voi uimiți.
Sunt eu!
Tu?- neîncrezători...
EU!
Fiecare dintre noi trecem prin perioade cumplite în viață, dar trebuie să vedem dincolo de ceea ce se întâmplă. Să căutăm să conștientizăm că suntem înconjurați de oameni cărora le pasă de noi, să vedem partea bună: "Că putea să fie și mai rău!"
Știu, îmi pare rău, nu vreau să supăr pe nimeni, dar nu problema o negăm ci o vedem din altă parte! Așa pur și simplu!
O să mă certați: că habar nu am de probleme, de ceea ce înseamnă să te confrunți cu adevăratele provocări ale vieții...de viața reală!
Of...da, aș vrea să fie așa. Din păcate problemele chiar nu m-au ocolit și au început de timpuriu...
Dar am învățat!
Vedeți voi totul se învață!
Pare ciudat, dar trebuie să înveți să...treci peste suferință!
Trebuie! Dacă nu pentru tine, pentru cei din jurul tău!
Așa că DA! Sunt EU!
Eu, cea care o viață întreagă i-am sfătuit pe alți oameni cum să treacă prin suferință, care i-am ajutat mereu cu un cuvânt bun, cu un sfat, cu...o îmbrățișare.
Nu sunt specialist sunt doar OM! Un om încercat de viață, dar care a știut să treacă prin toate.
Să facem un exercițiu...V-ați obișnuit, nu?
Încercați să vă spuneți singuri problema pe care o aveți, rostiți-o cu voce tare, sau puneți-o în scris.
Apoi...fragmentați-o.
Gândiți-vă la fiecare parte și găsiți partea cea mai cumplită și părticică aceea bună, de 1% sau mai mult! La final adunați partea...bună!
Pare ciudat ce vă spun, dar cu siguranță știți deja că noi, oamenii nu cunoaștem planul pe care Dumnezeu îl are cu noi.
De cele multe ori ni se pare așa de nedreapă viața. Și așa e, nedreaptă!
Important este să trecem mai departe...și la un moment dat vom vedea adevăratul plan.
Astăzi am scris câteva cuvinte...
Altele decât acestea? râdeți voi.
Da...altele, șoptesc eu cu lacrimi în ochi...pentru cineva special...
Vedeți voi este ceva ce trebuie să vă spun și vouă:
"Atunci când te simți cu sufletul la pământ, când nu mai vrei să cobori din pat, când refuzi să mănânci, când simți că nu mai poți...atunci, în acel moment să...TE GÂNDEȘTI că sunt alți oameni care sunt foarte bolnavi, oameni care au necazuri mai mari, oameni care nu au ce să mănânce, care nu au unde să locuiască...!"
Așa să gândiți...și VOINȚA pe care o avem sădită în ființa noastră o să ne ridice și vom spune:
"Eu pot să merg, pot să-mi mișc mâinile, pot să vorbesc, pot să merg la muncă....
Eu pot să zâmbesc, pot să râd și pot să plâng până nu mai am glas...
Eu pot să-i îmbrățișez pe cei care sunt cu mine fizic, iar pe cei care nu sunt...închid ochii și le simt îmbrățișarea aceea specială...
Eu...simt! Pot să simt iubirea care vine spre mine de la familie, de la prieteni, de la oameni...
Eu...POT!"
[...]
Astăzi m-am gândit...
La nemurirea sufletului! râdeți voi de mine.
Nu. La lucruri mai lumești, în privința sufletului v-am mai spus, știu!
M-am gândit la cartea care am început-o...Unii dintre voi care citiți tot ce scriu știți că la început foarte multe articole sunt cu părți din cartea aceea la care tot visez de o viață. Nu am mai scris pentru voi, pentru că am simțit ...că trebuie să mă opresc.
Eu scriu...doar că probabil o să vă mai pun doar fragmente. Este mai bine așa, deocamdată.
Am fost întrebată de: "Străinul de lângă mine..."
Pot să vă spun că am scris povestea, dar...până și eu am fost tulburată după ce am terminat-o....
Cândva! Poate.
Să revin și să termin într-o notă mai optimistă.
POT!
Acest lucru este cel mai important.
Mi-am împlinit un vis: Să scriu.
Învăț mereu spre disperarea celor din jurul meu!
Găsesc FRUMOSUL în toată partea urâtă a vieții mele!
Și cel mai spectaculos INSPIR oamenii!
Deci...
Hello...is me!
Cânt fără nici o noimă în glasul meu ( Nu am luat bine tonul!), nu sunt fericită pentru că nu am cum, dar...m-am REGĂSIT! Pe mine!
Cred că este cel mai important lucru să te regăsești pe tine și să ai încredere 100% în planul pe care Dumnezeu îl are cu tine.
***
Pentru Laura și pentru voi,
EU.
***
O imagine făcută de mine cu florile mele preferate pentru voi toți.
Astăzi...am ajuns la 4000!
Sărbătoresc în felul meu...prin scris!
😊
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
ȘtergereLa un milion si un infinit de postari scumpa mea prietena si iti multumesc si eu de toate incurajarile si chiar sunt in proces de a ma regasi pe mine si sa fiu eu !!!😘😍 from the mountain 💐
RăspundețiȘtergereMulțumesc. Mă bucur din suflet. Cred că este cea mai bună veste! Trebuie să fim ceea ce simțim noi, nu ce vor alții de la noi!
Ștergere