Marea...din mijlocul țării

Înconjurată de muzică și voie bună...sunt într-un alt loc de poveste!

Iarași? Ai plecat încă o dată? Păi nu este cam mult? întrebați voi surprinși. 

Da. Am plecat așa cum v-am învațat în ultimele zile. Dar nu din dorința de a demonstra ceva ( așa cum ar crede  unii!), ci pentru ca mi-am dorit să petrec câteva zile liniștite împreună cu oameni deosebiți. 

Așa că...pas cu pas am ajuns și la MAREA  ARDEALULUI!

Ce mai este și asta? o să întrebați voi ridicând specific din sprâncene.

Of! Chiar nu știți nimic! râd eu așa mustăcit. Păi este așa de simplu... Să vă povestesc... Am plecat prin aceleași câmpuri verzi, cu trenul meu drag, dar în niște condiții... 

Trebuie să vă spun, nu pot să nu vă spun!

Imaginați-vă așa...renumitul tren: Săgeata albastră! Când spun săgeată, înseamnă că merge ca o săgeată, nu? 

Normal că nu! Este doar un tren care are două vagoane în condițiile în care acum, vara foarte multă lume merge spre ...marea noastră!

Așa că...facem un exercițiu de imaginație. Închideți ochii și vedeți: un tren...om lângă om, în picioare! 

Și culmea, (cred eu că numai la noi se poate întâmpla asta!!!) pe lângă aceste condiții „extraordinare” oferite de CFR, ia uite cine vine!!!

Cine vine? spuneți voi de-a dreptu’  amuzați.

Păi cine mai putea veni?  Marele controlor! Adică... pentru cei care habar nu aveți, ca mine...este controlorul de stat! Supercontrolul! Care... ia biletul, se uită, privește fiecare om, fiecare tichet, parcă îl evaluează, ca nu cumva să fie ceva în neregulă. 

Se strecoară „barbar” ( puțin cu împinsu’) printre călători, îi ceartă că de...cine este el! Până când o doamnă îi spune foarte simpatic: „Dar nu credeți că ar trebui să mai puneți un vagon în trenul acesta? Adică, domnule...( ironie fină!) pentru ce plătim noi aici? Pentru condițiile acestea?”

Ei, din momentul acela... gata! Marele controlor nu a mai avut nici o replică. În tăcere a verificat biletele și a plecat fară să ne dea vreo explicație.

Și uite așa, eu...iarăși am avut o aventură în tren! Amuzantă pentru mine pentru că eu, am prins loc!

Dar trebuie să mă credeți pe cuvânt, trenul...mi-e foarte drag. Îmi face plăcere să merg, să ascult fel de fel de rețete de zacuscă sau cine știe ce mâncare sofisticată, să privesc oamenii ( unii triști, alții mai veseli), să aud povești de viață spuse cu mare tristețe...să privesc pe geamul (murdar în cele mai multe cazuri!) trenului, să descopăr locuri, oameni și să zâmbesc la tot ce este în jurul meu. 

Luați-o așa: Ca o plăcere a mea nevinovată!

Trecând peste condițiile în care călătorești spre marea mea, atunci când ajungi îți trec toți nervii( dacă îi ai! Eu, nu. Sunt foarte calmă în ultima vreme).

Pot să vă spun, dacă încă nu v-ați dat seama: 

Pas cu pas prin...Ocna Sibiului! 

Aceasta este marea mea, aceasta este: Marea din mijlocul țării!

Ce mare este asta? spuneți voi curioși.

Nu este o mare în adevăratul înțeles al cuvântului, doar că așa îmi place să-i spun eu și alți oameni. Este un loc cu multe lacuri cu apă sărată!

Și știți nu? 

Ce să știm?

Păi cum ce să știți, apa sărată te ridică!

Unde te ridică? râdeți voi.

Of! Trebuie să vă explic ca la copii mici! Păi când intrați în apă... îți stabilești echilibrul și stai la suprafață. Nu poți înota, că te întoarce! E superb!

Și ce este așa de special? vă strâmbați voi spre fața mea zâmbitoare (Și ochii îmi zâmbesc!)

Of! Iarăși nu știți nimic. Toți oameniii  care intră în lacuri sunt FERICIȚI. 

Nu contează ce vârstă ai, când intri  te comporți ca un copil. Râzi, te destinzi, te joci (nu te stropești că...vai de tine!). Se joacă așa că stau pe spate și apa le ridică picioarele sus! Se distrează efectiv. Nu vezi nici o față tristă.( Vă spun un secret: doar eu sunt stresată! Nu mă întrebați de ce, pentru că nu vă raspund!)

Nu vă puteți imagina bucuria și veselia celor care vin pentru prima dată la Ocna Sibiului. Și cei care sunt cei mai încântați sunt străinii. Toată stațiunea  este plină de turiști străini.

Să-i vedeți în lacul cu nămol!

Lacul cu nămol? Ce mai este și acesta?

Un lac în care este nămol și sare, normal. Nămolul se face așa peste noapte. Oamenii se  ung cu nămol peste tot și  stau așa până când nămolul se usucă, apoi se spală și intră în alte lacuri.

De ce?

Păi pentru că este foarte bun la foarte multe afecțiuni. Dar despre el o să vă vorbesc în articolul următor.

Nu uitați, să puneți pe lista voastră ca loc de vizită: Marea din mijlocul țării!

***

Ultima fotografie este de la lacul Ocnița, cel mai intins ca suprafață.

Eu am tot socotit cam câte lacuri sunt, cred că peste  șapte!

Prima imagine este cu lacul cel mai sărat.

Salinitatea în medie este de 300g/l.  O să vă pun o imagine cu câteva date despre stațiune.

Eu...sunt încântată de tot ce este în această stațiune... este așa cumva un loc de suflet. Doar că trebuie să vă spun că mă duc să fac tratament.( Așa ca bătrânii!!!) 

O să vă povestesc despre acesta în articolul următor. 

Până atunci...zâmbiți la soare!