Next level...

"Să treci de la un nivel la altul, asta presupune un joc. Viața însă este o înșiruire de nivele pe care le treci și vrând-nevrând mergi mai departe! Nu prea poți să te întorci în timp să schimbi ceva, pentru că nu poți, dar...este ciudat ( încă o dată pentru mine! Chiar și pentru mine!) că iarăși am intuit anumite lucruri!
Le știu pur și simplu înainte să se întâmple!
Să nu credeți că este o binecuvântare, nu ...este cel mai cumplit lucru pe care-l poți avea.
De ce? o să mă întrebați uimiți.
Pentru că este mai bine să nu știi. Când nu știi atunci îți este mai ușor să treci prin viață, când însă cunoști ceea ce se va întâmpla...e greu, pur și simplu.
O să vă spun care sunt sentimentele: de neputință, de furie pentru că nu poți schimba nimic, de părere de rău ...pentru cei care nu te cred!

Ia-o ușor...șoptiți voi. Ușor. De ce ești supărată ? mă întrebați voi șoptit.
De ce sunt supărată? Pentru că...sunt! Am avut dreptate, iarăși și mi-e ciudă pe mine, mi-e ciudă pe situație, mi-e ciudă pe tot! Nu înțelegeți? Nu vreau să am dreptate, nu vreau!
Bine...bine, șoptiți voi. Ia-o ușor..."

Aseară am scris cuvintele de mai sus și m-am oprit pentru că eram supărată, pentru că eram furioasă pe mine, pe lume, pe tot ce este în jurul meu.
Acum sunt calmă...
Acum sunt liniștită...
Toată ziua mi-am pus aceeași întrebare simplă: De ce?
De ce, ce? o să spuneți voi surprinși.
Da...această întrebare se repetă. Cândva m-a durut, astăzi mă face să zâmbesc.
Viața este o înșiruire de evenimente triste sau vesele, speciale sau banale, haioase sau pline de jale. Prin toate trebuie să trecem. Însă momentele grele te vor face mai puternic. Doar când ești la limită atunci începi să înțelegi adevărata valoare a vieții.
Toată ziua m-am gândit pentru că trebuie să iau o hotărâre, dar nu o pot lua. Și asta pentru că încă mai gândesc cu inima. Nu vreau să mai gândesc cu inima, vreau doar să-mi folosesc creierul și atât.
Este greu pentru mine să o fac, dar trebuie, obligatoriu.

Ce mă supără cel mai tare este că știu unde se va ajunge. Știu și sunt conștientă că oricât de mult vreau nu o să pot schimba asta...dar vedeți voi, în urmă cu câteva luni am promis ceva: "Că voi face tot posibilul, omenește vorbind, să nu se întâmple"

Și o să mă țin de cuvânt.

Next level...este așa de ușor să ne jucăm cu aceste cuvinte. Dar ca să atingi un nivel următor trebuie să muncești, trebuie să ai o strategie, trebuie să improvizezi, trebuie să devii tot mai bun. Acesta este scopul jocurilor în general, cred eu...și știu că este adevărat pentru că am un specialist care mi-a repetat ani de zile aceste cuvinte! ( Singurul meu regret este că specialistul nu este lângă mine! Aceasta e tristețea mea mare...dar se va termina în curând! În curând, o știu...așa pur și simplu!)

Oamenii sunt uimiți de multe ori de cuvintele pe care le rostesc, dar cei care mă cunosc au înțeles deja că așa este și nu-și mai pun întrebări... Mă lasă în pace...
Să revin la cuvintele next level, păi oare atunci când trecem la un nivel următor vom întâlni același om, vom mai face aceleași greșeli?
Nu înțelegem nimic din tot ce ne spui în seara aceasta, spuneți voi supărați.
Da...Priviți așa simplu: VIAȚA...ca pe un JOC!
Simplu...trecem prin etape permanent.
Trecem...învățăm permanent.
Învățăm...încercăm să nu mai facem aceleași greșeli.
Încercăm...reușim?
Nu întotdeauna!
De ce?
Simplu: nu suntem roboți! Avem SENTIMENTE!
Sentimentele acestea ne fac umani.
Sentimentele ne fac să ...mai dăm o șansă, a doua, a treia....X șanse...până când te oprești că nu mai poți tu.
Ați înțeles? Jocurile de la cele mai simple până la cele mai complicate au la bază viața așa cum este ea cu bune și rele.
Totuși...vedeți voi când trecem prin viață, fiecare dintre noi trece prin anumite perioade la o anumită vârstă...
Toți cei care petrec timp mult în fața jocurilor...trec prin toate etapele fără să se țină cont de vârstă. Aici este DRAMA! Nu mai au răbdare să asimileze cunoștințele în ritmul lor biologic, vor totul deodată așa cum obțin dând cu degetul pe ecran.
Vă spun sincer studiez acest lucru de foarte mulți ani. Nu sunt împotriva tehnologiei! Îmi place să o folosesc, îi îndemn pe toți să o foloseasc, doar că mai adaug ceva: Folosiți-o constructiv! Învățați în permanență ceva!

Am vizionat un film în urmă cu zece minute și am rămas surprinsă de ideea filmului. Părea banal la început, dar este de-a dreptul impresionant. Cât la sută ne folosim creierul? 10%!
Doar atât. Ce se întâmplă dacă folosim mai mult? interesante idei...m-au cam lăsat fără cuvinte ( Pe mine!)

Închei în seara aceasta că tot nu mi-am putut lămuri gândurile...
E greu să iei o decizie...
Mâine, mâine este o altă zi!
Cine știe! Noaptea este sfetnic bun!

***
Sper să vă placă imaginea. Eu sunt melcul, merg încet, dar sigur și trec prin toate etapele vieții. Cum v-am mai zis le iau așa în piept, dar mai învăț și încet...încet mă întorc într-o parte.
Pentru prietena mea cea mai bună: Am fost, sunt și voi fi lângă tine mereu! Și atunci când o să strigi la mine să te las în pace, eu tot nu plec. De ce?
Pentru că o prietenie adevărată ...trece peste toate etapele vieții, grele, urâte, frumoase sau ușoare!
Pentru că nu vreau să renunț!
Pentru că...nu mă dau bătută niciodată!
Pentru că...sunt o luptătoare!
Iar tu...tu ai învățat de la mine! Ești o luptătoare, nu te dai bătută și îmi spui în față ceea ce te supără!
Iar eu...plec capul și spun: Am greșit...